Argumente, nu lozinci!

Am avut ocazia de-a lungul prea îndelungatei mele cariere să văd tot felul de comportamente, dintre care enumăr:

• specimene care prezentau un așa-zis interes general dar în două clipe veneau cu o problemă concretă care se referea strict la norma lor cea didactică;
• discutarea  faptului că cibernetica economică este un domeniu dec cercetare foarte important, în care realizările practice sunt deosebite, generează efecte spectaculoase, fără a veni cu detalii și cu lucruri concrete ca dovadă a faptului că așa stau lucrurile;
• implicarea în lupte imaginare, chemând asemeni tinerilor de la Revoluția Franceză din iulie 1789 la dărâmarea Bastiliei, aici la ruperea unei felii dintr-o bucată numită informatică economică, prin declarații fără acoperire; există dovada materială;
• efcetuarea de trocuri subterane, deemascate la nervi de un veteran, pentru a obține un statut aparte într-o structură care se năștea cu forcepsul printr-o absobție cu înghițturi mici;
• încăpățânarea de a nu recunoște criterii de eficiență impuse de viață, dintre acre cererea pieței de informatică era unul esențial;
• forțarea cu o așa-zisă cerere socială dată prin documente semnate de prieteni în funcții ai solicitatorilor, fără bază reală;
• neacceptarea adevărului că omul sfințește locul și nu orgoliile imprimă direcția ascendentă spre dezvoltare, a făcut ca arbitrariul să funționeze permanent la distribuirea de sracini, acompaniată de suferințe și nemulțumiri;
• forțarea de a face prezentări ale ciberneticii în foruri științifice fără o pregătire prealabilă a generat luări de poziție mai ales legate de faptul că cibernetica economică are în ea multă matematică și omul de știință MM nu suporta undeva in 2005 sau 2006 chestiile aproximative, spulberându-i pe novici;
• generarea de discontinuități pentru a o rupe cu trecutul numai pentru faptul că acesta era legat de niște rezultate speciale obținute de echipa din Centrul de Calcul a făcut ca punctul de plecare să fie cu mult după 1989 cu pierderile de rigoare;
• poziția ingrată față de ctitorul ciberneticii economice în țara noastră a accentuat ruptura dintre trecut și prezent, dar mai mult a evidențiat faptul că mulți au dorit să se considere mari coagulând în jurul lor numai mititei, în loc să apeleze la transferul de notorietate, conform căruia stând ăn compania unora cu notorietate foarte mare, prin efect sinergetic, toți din grup au notorietate dacă nu foarte mare, ceva mai mare decât înainte de a intra în grupul select tot au.

În opinia mea, timpul lozicilor a trecut și la ceas aniversar în 2017 toti lucrătorii din domeniul ciberneticii economice să se gândeacă la lozinca lui Marx care zicea ca proletarii din toate țările să se unească, iar eu, așa cum mă aflu, nici măcar epigon al lui Marx zic:

Ciberneticieni din toate coclaurile, uniți-va!

Numai uniți veți:

• scrie tratatul de cibernetică economică așteptat de toată lumea;
•  face poziționarea ortogonală a ciberneticii economice față de clelalte specializări din ASE;
• defini o profesie a absolventului de cibernetică 100% compatibilă cu piața muncii;
• realiza independența financiară a masterelor voastre;
• ieși în lume singuri, neținuți de mânuță;
• fi puternici, măreți și etanși, vorba lui MM pe cibernetica economică.

Pentru o astfel de abordare, încă nu este târziu, dar un an este timp limitat și de aceea trebuie trecut la treabă. În vara lui 2017, singuri fiind, nu așa cum vă doreați să lipiți forțat aniversarea voastra de cea a informaticii, veți veni să faceți un bilanț, în care în niciun caz:

- nu aveți cum să nu vorbiți de Manea Mănescu;

- nu trebuie să săriți peste perioada 2003-2011 și știți la cine mă refer;

- nu aveți cum să vă scuzați că absolventul de cibernetică ne se află explicit în COR.

Deci, este important să se treacă la dezvoltarea de activități care să genereze argumente care să dea dreptul tuturor de a ieși îîn față, căci perioada lozincilor e depășită demult.

(21 aprilie 2016)

Cibernetica economică în lume

Dacă intrăm pe internet și căutăm după cuvintele cheie computer science department se va vedea că mai toate universitățile spălate au facultăți denimite pur și sumplu așa sau cu denumiri mai deaoșe ca să dea bine la vulgul de pe meleagurile respective. În legătură cu termenul informatică economică, profesorul Csaba Fabian cu doctorat la Bonn spunea că în germania multe universități au specializarea Wirtschaftsinformationen, adică informatică economică, precum BÜRGEL WIRTSCHAFTSINFORMATIONEN GMBH și nu numai. Mai sunt departamente de informatică orientate spre contabilitate, management statistică, fără a avea un nivel de consacrare foarte ridicat. În ceea ce privește cibernetica, este cunoscut faptul că marii contestatari care au fost politrucii staliniști ruși din deceniul alșaselea al secolului trecut au sfârșit prin a avea o revistă numită KIBERNETIKA, Kiev Institut kibernetik dar și altele. Dezvoltările din zona ciberneticii în biologie au determinat constituirea de secțiuni ale unor institute care să se ocupe de mâna bionică, de ochiul cibernetic. Mai nou, conceptele de cybersecurity au dus cercetările spre zone interesante subordonând cibernetica informaticii, spre groaza celor care credeau că informatica se dezvoltă numai și numai sub umbrela ciberneticii.

Este deosebit de important de găsit elemente care să arate că cibernetica are în învățământul superior din lume elemente care să o facă vizibilă și mai ales credibilă în raport cu piața muncii.

Există numeroase departamente de cibernetică în universitățile lumii, la Universitatea de vest a Boemiei, la Reading University, la Universitatea din Moscova, la NTNU din Norvegia, la North America. the University of Ottawa, la  University of California at Los Angeles - Cybernetics Program și enumerările continuă. Ideia de cibernetică economică trebuie identificată printre secțiile universităților precum cea din Donețk, Harkov, Kuban, Rostov dar și altele.

Un studiu foarte detaliat al dezvoltării ciberneticii economice va arăta că Secția de Cibernetică Economică din cadrul facultății CSIE este un unicat în Europa. Este un element de mândrie pentru:

- cei 50 de ani de invățământ superior de cibernetică economică împliniți în curând;

- dinamica legată de conținutul asociat acestui domeniu și capacitatea de absorbție din alte zone;

- crearea unei școli puternice formată din specialiști destinați echipelor interdisciplinare;

- lucrările și congerințele de cibernetică având un impact major.

Lucrurile nu sunt simple. Așa cum domeniul metalurgiei a apărut la o facultate și apoi a fost extins la nenumărate universități pentru că industria metalurgică cerea cu fiecare an ce trecea un număr mai amre de specialisti, dinamica domeniului ciberneticii economice trebuia să fie în ascensiune, lucru care nu s-a podus.

Orice domeniu de cercetare, de activitate este dat de nevoi sociale reale, concrete, iar timpul este cel care validează existența oricărei structuri. Faptul că sunt dezvoltate aspecte legate de robotică, de biocibernetică, de inteligență artificială și de biomedicină evidențiază laturi concrete, cu impact major pentru solicitări reale în vederea soluționării de probleme de mare complexitate. Cibernetica economică este un domeniu important, dinamic și bine definit. În jurul său gravitează o secție dintr-o facultate, o revistă ISI, o conferință internațională și un curs de master. Există corespondente în alte universități din alte țări și viața arată că bibernetica economică este un domeniu atractiv, a cărui dezvoltare viitoare este interesantă.

Depinde de oameni, de capacitatea lor de coeziune pentru:

- a impune din interior cibernetica economică;

- a elabora un tratat fundamental de cibernetică economică;

- a stabili un profil de absolvent ortogonal în raport cu celelalte specializări;

- a asigura consistență conceptelor integratoare;

- a fi de sine-stătătoare și nu la umbra informaticii din punct de vedere fiannciar;

- a dezamorsa aspectele conflictuale generate de revendicarea disciplinelor de graniță.

Până în prezent eforturile sun concentrate spre a defini o strategie de abordare a tuturor conceptelor și consider că generațiile tinere, necontaminate de abordările perioadei de pionierat ale ciberneticii, cu multă deschidere în a folosi computerul ca instrument unde algoritmii de inteligență artificială, rețelele neuronale și algoritmii dgenetici nu mai reprezintă un mster, vor avea un cuvânt greu de spus.

În opinia mea, cibernetica economică trebuie să facă urgent un salt calitativ pentru că:

- în toate domeniile universitare economice sunt deja implementate elemente de cibernetică;

- ortogonalitatea de conținut trebuie să crească spectaculos;

- noile instrumente de data science trebuie preluate rapid;

- iritările dintre ciocnirile cu alte domenii trebuie să dispară;

- se impune trecerea de la declarații la demonstrații;

- numai abordând din unghiul cibeneticii economice marile probleme economice se demonstrează 

  importanța și viabilitatea domeniului.
Nu este nevoie ca un domeniu să se creadă că merge de la sine. În fiecare zi trebuie făcut ceva, în afară de a trage cu ochiul la vecini, pentru a vedea dacă legumele din grădina lor au crescut pentru a le împruumuta pentru o cină bogată, ieftină și consistentă.

Dacă se dorește a face o demonstrație, ascunzând gunoiul sub preș nu este soluția. Abordarea realistă a ciberneticii ca ramură de învățământ universitar va avea drept rezultat definirea unei strategii coerente, dinamice care să dezvolte domeniu, nu să-l lase să se târasca printre marii arbori ai economiei care sunt contabilitatea, finanțele și managementul. 

Rămâne de văzut. La idei mari trebuie oameni și mai mari ca vremurile viitoare să devină mândre!

(20 aprilie 2016)

Două echipe, două direcții și mult masi multe

De când mă știu, între cei din centrul de Calcul al ASE și cadrele didactice din catedra de Cibernetică Economică a fost o rivalitate de meînțeles. Știu cu exactitate că erau foarte multe ore și de curs dar și de seminarii încât nu se punea deloc problema locurilor înguste care ar fi generat la o adica rivalități și patimi.

În Catedra de Cibernetică Economică exista un subcolectiv de cibernetică ecobonică format din:

conf.dr. Gheorghe Boldur

lect.dr. Vasile Nica

lect.dr. Marin Dumitru

lect.dr. Gheorghe Oprescu

lect.dr. Emil Scarlat

asist. Anca Andrei.

Acest subcolectiv nu avea un șef, pentru că însuși șeful de catedră își dorea să fie omul de legătură cu șeful suprem, Manea Mănescu.

În Centrul de Calcul era un laborator de modelare și cibernetică, foarte special, coordonat de matematicianul doctor Moisă Altăr și care avea în componență:

cercet.șt.dr. Ștefan Cruceanu

cercet.șt.dr. Radu Stroe

cercet.șt. Ștefan Arsene

cercet.șt. Constantin Hîrtu

cercet.șt. Nicolae Manea

cercet.șt. Gheorghe Zaharia

cercet.șt. Gheorghe Ruxanda

cercet.șt. Ionel Niculescu

cercet.șt. Rodica Boconcios

cercet.șt. Doina Boldeanu

cercet.șt. Grigore Focșăneanu

cercet.șt. Liliana Spircu.

Cel care avea legătura directă cu academicianul Manea Mănescu era doctorul Altăr. Când spun cibernetică economică, spun disciplina de cibernetică economică, spun cursurile de cibernetică economică și seminariile de cibernetică economică predate studenților de la facultate. La un calcul sumar, disciplina de cibernetică economică, disciplina de cercetări operaționale sau încă vreo alte două sau trei, ofereau suficiente norme să fie bine tuturora. realitatea era ușor alta, întrucât aprecierile la adresa tinerilor, cadre didactice din catedra, deși absolvenți eminenți de facultate nu erau dintre ecle mai măgulitoare. Se întâmplă ca în unele situații persoane să creadă că dacă s-au așezat pe un scaun deja sunt atât de luminate încât ceea ce au fost nu mai este și din acea clipă sunt înzestrate cu un nivel de genialitate care dă peste buzele oalei, în clocot.

Tot timpul înainte de 1989 a fost o luptă surdă între colectivele de cibernetică din Centrul de Calcul și din catedră, cei din centru încercând să-și impună supremația, lucru care a ținut până la un moment dat. Pe măsură ce tinerii din catedră au crescut, au publicat, au susținut doctorate, au mai absolvit și o a doua facultate, echilibrulși așa fragil s-a rupt, ceea ce a impus abordarea cu brutalitate a problemei ținerii de cursuri de catre lectorii doctori din catedră, amenințările cu informarea lui Manea Mănescu fiind necontenite. Cei care se luptau să-l aștepte pe academician la ușa liftului nu reușeau să-i aducă la cunoștință mai nimic, pentru că el venea însoțit de cineva și respectivii erau ocoliți spre edzamăgirea și disperarea celor care i-ar fi încurajat în delațiune.

Toare acumulările de energii negative și-au spus cuvântul și la formarea catedrei de cibernetică econoimică, nici Moisa Altăr, nici Radu Stroe și nici Grigore Focșăneanu  nu șiau găsit un loc în noua structură, fiind obligați să migreze spre Facultatea de Finante, iar masteratul DOFIN este deja o construcție legendară și de referință.

Fiecare și-a urmat drumul lui, cu bune și cu rele. matematizarea și cinernetizarea în finațe a condus la un salt calitativ exceptional. 

Lucrurile au mers bine și în zona ciberneticii economice până în 2011 când catedra de cibernetică economică s-a desființat, fiind înghițită de Departamentul de Informatică Economică, devenind o struțo-cămilă sub numele DICE, care in limba engleză inseamna un ceva anume. Așa a fost să fie. Erau două tabere. la un moment dat una era mai puternică având un protector. După 1989 balanța a înclinat spre celalalt grup și au ieșit la suprafață toate contradicțiile care ardeau mocnit.

Abia după ce am făcut această analiză am găsit butonul pe care s-a apăsat pentru a declașa dezitegrarea. Oau!

(19 aprilie 2016)

Împilarea informaticii economice

Ca student în informatică economică din 1965 până în 1970 și ca asistent, lector, conferențiar și în final ca profesor universitar în domeniul informaticii economice, până anul 2008 am considerat că informatica economică a fost împilată și cu ea și eu m-am considerat, de asemenea împilat, pentru că:

• tot timpul informatica economică a beneficiat de dotare cu tehnică de calcul la inițiativa lui Manea Mănescu și niciodată  la inițiativa conducerii facultății, știut fiind faptul că șefii de catedră de la informatica de gestiune porneau ei cu dotările și cereau sprijinul conducerii ASE, în timp ce la noi apăreau tot timpul întrebări metafizice legate despre definirea informaticii economice, chiar și după 1990; de pomină a fost o ședință de consiliu profesoral în care un fost decan peren a avut zicerea că a fost decan ani în șir și nici acum nu știe ce e aia informatică economică; m-am liniștit pentru că o clipă mai târziu a zis un și la care a adăugat vesel nevoie mare domeniul ciberneticii economice, el statistician fiind și nu orice fel de statistician, ci;
• fondul de timp alocat disciplinelor de informatică s-a subțiat lent și sigur, fiind obiect de troc, fie pentru a satisface promisiunea unui conferențiar de a fi facut profesor, lucru care nu s-a întâmplat decaât târziu după 1989, fie pentru a face loc de promovare celor puternici de a deveni profesori în vremurile în care cabinetul 2 nu era așa de categoritc; când s-a făcut unirea aceea contra naturii, așa cum se face anusul contra naturii în medicină, în 1978 cu planificarea, pentru a asigura liniștea în condițiile în care MM era președinte la CSP,  și obraznicii din catdra de planificare veneau cu solicitări aberante, atunci decanii făceau plecăciuni pe seama disciplinelor de informatică; disciplinele de cibernetică ramaneau pe loc ca fond de timp că se temeau de MM, disciplinele de statistică erau ale lor și își tăiau creanga de sub piciorușe, deci fiind nereprezentați în structurile de putere, noi informaticienii pătimeam la greu;
• susținerea decanului, susținerea șefului de catedră erau la cota ZERO absolut, pentru că i-am văzut cum au dat-o în bâlbâială când un prorector politruc și mai ales sangvin s-a isterizat pe niște procente de promovabilitate; după ce ne-a jignit pe noi cei patru și aici numesc pe Valer Roșca, Ion Gh. Roșca, Gelu Apostol și pe mine, nici decanul și nici șeful de catedră nu au scos o vorbă; despre panoul rușinii trebuie să spun că numai un mare profesor de la contabilitate a impus scoaterea lui de la intrarea în ASE, considerându-l o mare rușine; nici în ședințele de partid nu i-am văzut pe cei din conducerea catedrei sau a facultății dând în brânci nici când un gunoi din catedra de economie a zis ca nu este nicio dificultate in a folosi instrucțiuni în limbajele de programare, că toate legile se aplică folosind instrucțiuni și norme de aplicare a lor;
• ideia de asuprire a fost continuă și accentuată, deși colegii din subcolectivul de informatică economică al catedrei de cibernetică se zbuciumau să iasă în lume; n-am văzut niciodată o inițiativă d apreciere a celor care publicau cărți în editurole mari din țară; erau muțli colegi care făceau acest lucru și totul era trecut sub tăcere în ședințele de catedră; deși nu costau bani, niște vorbe frumoase de apreciere se impuneau, dar n-a fost să fie; nici ăn cazul lucrării INFORMATICA publicată de către subcolectiv și apărută la Editura Științifică și Enciclopedică nu s-a suflat o vorbă, deși sunt sigur că toți coautorii așteptau așa ceva; urât din partea lor, a conducătorilor; să nu uit incidentul în care ațâțați de un nefericit din subcolectivul de informatică, am fost puz la zid ca am publicat un articol într-o mare editură care îmi trimesese într-un plic 30 de foto-copii, plic deschis aiurea de un curios; în loc să mi se spună bla, bla, bla, am fost luat la palme, cum se zice; replica a fost că forul științific de care am ascultat era Ileana Trandafir de la ICI și nu pigmeii care se ocupau de cu totul altceva.

În concluzie, ruperea celor de la informatică de catedra-mamă nu s-ar fi produs în vecii vecilor dacă acolo era acea atmosferă de iubire subită și de respect. Nu a fost așa ceva chiar dacă diferențele de valoare erau ca de la cer la pământ, vizibile prin dinamică. În timp ce noi cei din informatică eram la zi și dacă erau schimbări în IT și noi le introduceam în cursurile noastre, ceilalți continuau să predea după cursurile cu foi îngălbenite după care învățaseră în studențiile lor. Cu un distins matematician, zgomotos și cam obrăznicuț cînd o lua la bord, discuția a fost să-mi arate și mie o teoremp descoperită după 1960 pe care a introdus-o în cursul său de analiză matematică; a fost tăcere, așa cum și pe la statistică lucrurile erau ușor înțeoenite.
Nu mai sunt supărat, pentru că din 1990 lucrurile s-au așezat pe făgaș normal și prin înființarea catedrei de Informatică Economică, adevărul a ieșit la suprafață ca untdelemnul în apă. Totuși rezolvarea a devenit totală și am ieșit din împilare, abia prin 2005 când a apărut specializarea la doctorat numită Informatică economică. Să-i dea Dumnezeu sănătate profesorului Dumitru Miron, căci el pe când era secretar de stat a acceptat propunerea unui umildirectoraș din MEC din direcția de informatizare și personal, care cu voia voastră ea je.

(16 aprilie 2016)

Informatica economică și cibernetica economică

Informatca economică este un domeniu de sine-stătător, are o secție de facultate în ASE dar și la alte universități din România, are un departament puternic, care iată, a înghițit cibernetica și se simte sătul și excelent, are locuri de muncă asigurate pentru absolvenții săi în firme dezvoltatoare de software, are o revistă, are o conferință și ceea ce este cel mai important, are mulți prieteni în ASE, în afara ASE, care au susținut legea ca toti absolvenții de computer science din UPB, UB și ASE dar și cei din țară să nu plătească impozit pe salariu. DICE, căci așa se numește departamentul, are mai multe mastere de informatică, mastere de succes pentru că:

- se susțin singure nu din pomană;

- au mai mult de 50 de cursanți;

- predau profesori din afara și specialiști.

Colegii informaticieni au realizat și publicat lucrări importante de specialitate  și au proiecte de cercetare finanțate. 

Masterele de succes în zona informaticii sunt:

• Informatică Economică (de cercetare)
• Managementul Informatizat al Proiectelor
• Baze de date – Suport pentru Afaceri
• E-Business
• Securitate Informatică (cu predare in limba Engleză)
• Sisteme Informatice pentru Managementul Proceselor si Resurselor Economice – SIMPRE.

Anual are loc Conferința Internațională de Informatică Economică ale cărei lucrări se află într-un volum ISI indexat.

Cibernetica economică este și ea un domeniu de sine-stătător și are o secție în facultatea CSIE din ASE, fără a se regăsi la alte universități, justificarea fiind dată de acestea cu suficien de multe argumente legate de tipologia de absolvenți în raport cu cererea și oferta de pe piața muncii. Este vorba de a identifica aspecte ortogonale cu calificările altor facultăți, inclusiv în zona informaticii. Trebuie multor ciberneticieni să le intre bine în cap că cibernetica e ceva și informatica este o cu totul altă mâncare de pește. IT&C este informatică, cybersecutity este tot informatică și nu altceva, clar! Cibernetica economică a fost canva catedră de sine-stătătoare. Din motive pe care le consider obscure, în 2011 s-a trecut la restructurare și cu acest prilej acea catedră a fost absorbită de departamentul de informatică, devenind ceea ce este acum DICE. Pentru că acest blog este al meu și aici scriu eu, îmi permit să exprim puncte de vedere personale. Decizia nu a fost bună dar nici cine să o susțină nu a existat. În lipsa unei abordări coerente, în lipsa unei strategii valabile, s-a produs inevitabilul, adică absorbția. 

Disputele dintre ciberneticieni și informaticieni au fost veșnice și s-au accentuat în timp din moment ce s-a considerat că informatica este un instrument numai, de parcă cibernetica ar produce altceva decât specialiști care știu să utilizeze instrumente care să fie aplicabile peste tot în economie și deciziile unde se folosesc modele, analize, sisteme cibernetice, permit optimizări cu efecte spectaculoase. Unele tentative de a dezvolta abordărin din punct de vedere cibernetic pentru domenii care fac obiectul de activitate al altor facultăți generează supărări. Faptul că disciplinele de cibernetică nu au ieșit în afara facultății nu este o notă bună.

Cibernetica economica este un domeniu extrem de interesant. Aștept generația tânără cu aplecare spre ceea ce este instrumente, algoritmi moderni de reglare, utilizarea de software care implementează tot felul de metode de optimizare. În opinia ,ea cibernetica economică nu este:

- statistică;

- finanțe;

- cloud computing;

- întreprindere virtuală;

- matematică;

- macroeconomie;

- micoreconomie;

- cercetări operaționale.

Dacă cibernetica economică nu înseamnă acestea, este de datoria ciberneticienilor economiști să clarifice:

- cu ce se ocupă cibernetica econimică;

- profilul absolventului cibernetician.

Așa cum există analist, programator, inginer de sistem, manager de proiect, ciberneticienii economisti trebuie să gasească o profesie, un ceva acolo care să nu se suprapună cu nimic și care să:

- enumere clar ce locuri de muncă ocupă pe piață în mod real și distinct;

- cu ce se deosebesc de alte specializări din ASE;

- care sunt domeniile unde au succes în cercetare;

- ce știu ei și nu știu ceilalți.

Sunt sigur că clarificările ce vor veni în viitor, vor face să fie foarte căutată secția de cibernetică economică și salariile specialiștilor în cibernetică, dar care fac chestii pe care le-au îvățat în facultate și nu informatică și nu contabilitate și nu finanțe, să-i definească cu precizie, fără a fi enunțuri vagi. Intre informatica economică și cibernetica economică a fost o luptă surdă din care în final a câstigat informatica, dar ajutorul a fost de proveniență divină. Așa a vrut Dumnezeu, ca industria calculatoarelor să fie într-o revoluție permanentă și dezvoltarea industriei de software să devină o anexă a raiului.

(14 aprilie 2016)

Și a devenit ISI..

Revista STUDII ŞI CERCETĂRI DE CALCUL ECONOMIC ŞI CIBERNETICĂ ECONOMICĂ în varianta ei din limba engleză ECONOMIC COMPUTATION AND ECONOMIC CYBERNETICS STUDIES AND RESEARCH, a devenit ISI undeva  în anul 2007. Istoria acestor reviste este extrem de zbuciumată, tăticul lor manea Mănescu a trăit clipe de extaz atunci când i se publicau materialele ușor emblematice, dar și clipe de dezamăgire, când sunt sigur că nu i s-au trimis numere ale revistei după ce a ieșit de la pârnaie. Așa sunt contemporanii, nerecunoscători.

Trebuie remarcat ca după ce a devenit ISI revista a cotit-o spre o direcție interesantă, ceea ce necesita o analiză foarte atentă, mai ales a coautorilor care foarte-foarte mare parte dintre ei se laudă și cu funcții de conducere la nivelul cel mai inalt în ASE și nu numai. Cât timp nu era ISI această revistă ne primea articolele, iar după ce a devenit ISI, Iva, cea care era stăpâna inelelor mi-a aruncat superior și nejustificat zicerea: acum avem alte priorități. Interesant, dar ca să ajungă ISI, probabil acele articole publicate de mine acolo nu se constituiseră explicit  frână care să împliedice explicit acea evaluare. Așa este viața. Să nu amintesc și un răspuns absolut jignitor pe care l-am primit cu o anumită ocazie, deși soluția oferită de alții a fost superioară și nezgomotoasă. Cel ce este  sătul chiar crede că a se urca în copac este un fleac și se exercită presiuni și supărări. Cine are curiozitatea va analiza arhiva revistei de la adresa http://www.ecocyb.ase.ro/archive.htm va vedea ca frecvențele cu care publică rectori, prorectori, decani, șefi de departamente sunt substanțiale, mai ales dacă numele acestora apar în companiile doctoranzilor lor. Uneori domeniile de interes ale unor coautori sunt 100% ortogonale între ele, ceea ce arată că unul dintre coautori este cel de poziție. Uneori revistele sunt interesante mai mult prin ce se discută în jurul lor decât articolele publicate. Cât privește factorul de impact de multe ori are o dinamică specifică scoaterii din joc așa ca la reviste care se ocupă de producerea de oțeluri, fonte și fiare vechi.

(14 aprilie 2016)

Marele profesor și decan Geo VASILESCU

Profesorul Gheorghe Vasilescu, cunoscut in lumea universitarilor ca Geo Vasilescu era un om foarte special. 

In primul rand, in plan profesional. Avea cursul de STATISTICA INDUSTRIALA. Toti cei care i-au fost studenti spuneau despre profesorul geo Vasilescu ca era:

- la el acasa pe meserie

- documentat

- plin de har pedagogic

- clar in expunere

- logic in prezentare

- cu mult umor

- calm, perseverent si profund

- perfectionist

- respectuos cu toata lumea

- punctual.

Tinuta sa era distinsa. Mi-l amintesc tot timpul cu camasa alba, cu cravata asortata si cu costum de culoare inchisa, de cele mai multe ori bleumarin.

L-am intalnit prima data in 1969 cand am fost primit in partid. Luarea sa de cuvant de atunci m-a impresionat foarte mult. Mi-a pus niste intrebari. Am raspuns si dupa aceea a zis cateva vorbe despre ceea ce am raspuns eu. imi aduc aminte ca si acum. Era in sala 101 unde in ziua aceea avusesem niste cursuri iar seara a urmat acel eveniment care la vremea respectiva insemna foarte mult in viata oricarui tanar. Si acum dupa atatea ani, vorbele marelui Geo Vasilescu parca imi revin ca un ecou in minte. 

In al doilea rand, ca decan, Geo Vasilescu a pastorit facultatea de Cibernetica mai bine ca nimeni altul. A facut-o sa creasca si sa se dezvolte. Nesansa noastra ca au venit cate unul care in loc sa cladeasca a demolat cu btrio. Geo Vasilescu s-a zbuciumat in mandatele lui de dupa 1970 sa aduca acel nivel de calitate necesar unei mari facultati. Si a reusit. A creat scoala, a navigat printre vicistitudinile vremurilor. Nu i-a fost usor sa se strecoare printre cei care se haraiau enorm si care credeau fiecare la randul lui ca detine adevarul.

Unul nu voia sa dea sefia de catedra si se autointitula sef de catedra dar punea tot timpul pe altcineva in operativ. Celalalt de pe pozitia sa mai mica, dar tot importanta transmitea la randu-i mesaje aiuritoare. Iar decanul vasilescu trebuia sa le faca fata, adica sa primeasca toate bobarnacele si toti pumnii in cap datorati bizareriilor care ajungeau colo si colo di cele doua directii absolut contradictorii. Si a facu selectii de tineri si a modificat planurile de invatamant ca sa asigure o coerenta intregului proces. Oricine avea usa deschisa acolo la decanatul de pe Dorobanti.

Eu am avut niste intamplari interesante in care decanul Geo Vasilescu si-a dovedit adevarata sa valoare. In 1972, printr-o intamplare nenorocita eram pus in fata unei mizerii creata si intretinuta de un ins fara caracter, razbunator si nesabuit. Profesorul vasilescu a fost cel care nu mi-a semnat o cerere in care eu solicitam de fapt autodistrugerea mea asa cum un nemernic mi-o descrisese ca pe o eliberare dintr-o inchisoare imaginata de el dar care s-a dovedit a fi sansa lui de a iesi basma curata din acea fapta pe care micimea lui a construit-o ca razbunare a ceea ce avea sa ma defineasca si anume, de a nu accepta pile nici de la familie, nici de la colegi, nici de la puternicii zilei, nici de la nimeni.

Si datorita verticalitatii profesorului si decanului Geo Vasilescu, am ramas in invatamant.

In al treilea rand, datorita profesorului Geo Vasilescu, eu asistentul stagiar de acum cateva zeci de ani am devenit asistent titular. Eram intr-o baza de practica la Rm. Valcea si am primit un telefon. Trebuia sa fac dosarul de concurs. Cum? Cand? Norocul meu a fost cu secretara de la catedra, o doamna deosebita, doamna Florea si cu sefa de la personal Janette Cucu, ca numai ele au facut ceea ce se face ca eu sa depun un dosar. Si decanul, profesorul Vasilescu a reusit sa ntruneasca o comisie si sa dau examen pe post de asistent. vara, cand toti se strang greu, foarte greu, adica imposibil daca cineva nu doreste sa dea o solutie unei grele probleme. El a facut lucrul acela maret si am solutionat o problema pe langa care cuadratura cercului este o bagatela.

In al treilea rand, profesorul Geo Vasilescu, nemaifiind decan, nemaiavand un birou, impreuna cu niste tineri - Cusa, Talabur si Zaharia - jucau sah intr-o chitimie de langa closetul de pe etajul trei, langa sala 2305. Asta isteriza pe toata lumea. Cum, adica, de ce nu scrie articole? Cum adica, de ce nu cerceteaza? Cum adica, de ce nu face altceva? Cum adica, nu are treaba acasa? Cum adica, nu se implica politic? Si tot asa. Mai venea acolo si profesorul Tiganescu. Era o oaza de liniste pentru multi mai ales in anii grei in care si sa faci umbra era o chestie interpretabila. Pentru unii jocul acela de sah era o chestiune de optiune, pentru altii era o chestiune de analiza, iar pentru profesorul Vasilescu sunt sigur ca era o forma de a protesta in liniste si in tacere pentru ceea ce se intampla in jurul sau, incepand de la diswtrugerea facultatii in 1978 si pana la totalitatea mizeriilor propagate de sus si pana jos intr-un mediu care numai stiintific si civilizat nu era.

In al patrulea rand, comportamentului profesorului Vasilescu avea la baza o vasta experienta, gasind solutiile cele mai potrivite pentru fiecare situatie in parte. Intamplarea a facut ca prin anii 1980 sa fiu ales secretar BOB la seria A si profesorul vasilescu sa fie in birou, adica subalternul meu pe linie politica. Lucru care ma punea intr-o situatie delicata, dar de fiecare data profesorul a stiut sa vina exact cu solutia cea mai buna. Intr-o toamna dupa venirea din practicile agricole, ma trezesc cu o plangere a unei colege, cam zglobie colega, ca acuza pe un lector ca i-a facut avansuri si ca a avut un comportament imoral, dar fara a finaliza. Asa ca acest inscris ma punea intr-o situatie:

- delicata ca trebuia sa abordez o problema cu care nu ma mai confruntasem

- penibila ca trebuia sa discut cu fiecare si apoi cu amandoi

- groaznica prin faptul ca trebuia adusa in fata adunarii generale

- periculoasa ca nu se stia ce efecte va avea asupra tuturor colegilor un astfel de scandal

- deswtructuva prin efectele ce le aducea supra vinovatului care era dat afara din invatamant si isi pierdea si familia.
 - sa fie chemat colegul

- sa i se arate hartia acuzatoare

- sa fie convins ca lucrurile au avut finalizare

- paracioasa inventatoare precis va da inapoi.

Au fost parcursi toti acesti pasi.

Cand a venit petenta, i s-a pus in fata ceea ce a rezultat si s-a produs un lucru fenomenal. A smuls memoriul, a luat-o la fuga si a disparut mancand pamantul. Conflictul s-a stins. Am rasuflat usurat.

In alcincilea rand, imediat dupa revolutie, persoana cu cea mai mare autoritate de a conduce facultatea, unanim a fost recunoscuta in profesorul Geo Vasilescu. Pentru a doua oara, iata, profesorul s-a pus pe a recladi din ruine o facultate, asa cum o lasase si cum dupa aceea cu totii ceilalti au contribuit la demolare, cu voie sau fara voie, dar din interese meschine, cu siguranta.

S-a revenit la invatamantul de 5 ani.

S-a revenit la admitere din doua matematici si o fizica.

Au renascut cele 3 specializari: informatica, cibernetica si statistica.

S-a revenit la denumirea facultatii care a consacrat-o: Facultatea de Cibernetica, Statistica si Informatica Economica.

Planurile de invatamant au fost modernizate, in concordanta cu ceea ce se facea la marile universitati din America, vorbesc despre specializarea de informatica.

S-a procedat la promovarea oamenilor. Asa au aparut in catedra conferentiari doctori, profesori doctori.

S-a dat drumul la concursuri si au venit in catedrele din ASE tineri foarte valorosi, nu pe criterii politice cum se facuse inainte de 1989.

S-a desprin de vechea catedra de Cibernetica Economica un grup de profesori, formand o noua catedra, catedra de Informatica Economica, avandu-l ca sef pe tanarul conferentiar de atunci Ion Gh. Rosca, acualul rector al ASE de azi.

Asadar, pe mandatul de decan de dupa revolutie al profesorului Geo Vasilescu, facultatea CSIE a atins apogeul. A revenit la nivelul avut undeva in anii 1975.

Ceilalti decani au prins vremuri bizare in care facultatea a luat-o in jos, reducandu-se la 4 ani, apoi la 3 ani. Au aparut mastere si doctorate dar cu claritate se vede ca nivelul absolventilor nu este ceea ce a fost...

In al saselea rand am apreciat opozitia profesorului geo vasilescu in ceea ce priveste validarea ocuparii postului de profesor de catre Dan Voiculescu, cel din a carui porunca se varuise un closet in cladirea din Eminescu unde salasuia ceva legat de organizarea facultatii REI. Fostul purtator de cuvand al guvernului, acum ceva pe la GRIVCO, micutul Mihnea Cponstantinescu, tot trimitea in niste plicuri, scrisori protocolare in care evidentia opera maestrului Dan, despre care Basescu nu contenea in a-l face mult mai tarziu Felix motanul, neuitand de a introduce in plic si cate o carte cu coperti tari, cu texte cu litere imense, tiparite pe hartie de calitate excelenta.

Si multi membri ai Senatului erau iritati si votau impotriva. Mai tarziu au mai venit si altii profesori in ASE fara sa fi tinut o ora dar erau pe mari pozitii sau facusera mari servicii daca nu institutiei, unuia sau altuia din staff-ul acesteia.

In al saptelea rand, dupa multi ani, profesorul vasilescu a devenit sef al catedrei de statistica, fiind respectat de cei de acolo pentru ceea ce era ca profesor si mai ales pentru ca facuse oameni pe multi dintre cei care ii erau colegi, lucru ce s-a dovedit sa-i fie fatal, caci mana celui salvat te va ucide, zice un proverb si asa a fost. Anii au trecut, a venit vremea pensionarii. Mai tinerii sai colegi, nerabdatori si lipsiti de respect au facut un gest murdar din a-l scoate din birou pe profesorul Geo Vasilescu, uitand ca nici peste ei timpul nu ramane implacabil pe loc. De unul s-a ales oale si ulcele si celalalt a iesit din decor simplu, ca o javra.

Desi, profesorul inainte de pensionare vorbea de pamantul si de via de vie pe care abia asteapta sa se ocupe, amana acel moment pentru ca ii era greu sa se desparta de ceea ce cladise. Prin consiliul profesoral, multi aveau impresia ca profesorul demoleaza ceea ce cladise. Nu era adevarat, el nu dorea sa fie coborata stacheta la acel nivel de mediocritate care bantuia pe acele vremuri Consiliul Profesoral al CSIE. ceea ce era evident, era strict legat de faptul ca vedea cum ceea ce cladise se ruina incet dar sigur, pentru ca este o eroare sa se creada ca invatamantul a fost distrus din exterior, de catre forte malefice. Nu, el a fost distrus incet si sigur de catre cei care au lucrat cu sarg in interior, asa cum viermele distruge marul cel mai fatos. asa este in viata, mai ales la romani. Fiecare cand ajunge sus are un talent absolut special in a distruge ceea ce a facut inaintasul sau pentru ca el crede in nimicnicia lui ca ceea ce face el este bine si durabil, iar ceea ce au afcut predecesorii este jalnic, superficial, ineficient, mediocru, aiurea, vulnerabil, adica trebuie distrus si atat.

Asa este orice revolutie, isi mananca fiii.

In al optulea rand, circulau barfe despre profesorul Geo vasilescu cum ca:

- n-a publicat cat trebuie

- ar conduce doctorate fara sa fie indreptatit

- ar lasa postul sau de profesor unui descendent direct

- si-a lasat nevasta pentru o secretara
 - nu mai voia sa plece in pensie

- pierdea timpul jucand sah in detrimentul stiintei

- fuma prea mult si stia bancuri de toate felurile

- avea persoane nesuferite pe care le detesta

- dorea sa faca o catedra de statistica informationala

- generatii de studenti invatau dupa aceleasi cursuri.

pe cei pe care eu i-am considerat oameni seriosi nu i-am auzit niciodata spunand vorbe urate despre profesorul vasilescu.

Cine n-are dusmani si clevetitori este neinteresant si Geo Vasilescu era un barbat interesant, spiritual si care avea tot timpul vorbele la el, mai ales vorbe bune. In rest, cei care au ceva de spus, mai ales de rau, sa se fereasca pentru ca multi ii pastreaza o amintire vie si isi aduc aminte cu mare placere de momentele in care erau in preajma marelui profesor.

In al noulea rand, cand am aflat ca Geo Vasilescu nu mai exista, nu am avut puterea sa merg sa vad anuntul din holul facultatii care i-a fost lui atat de draga si nici la cimitir nu am avut puterea sa merg. El era dintre foarte putinii oameni pe care imi doresc sa-i am numai vii in mintea mea pentru totdeauna. Inaltimea spiritului sau, nobletea si mai ales caracterul sau deosebit l-au facut sa fie unic, adica MARELE PROFESOR GEO VASILESCU.

Promoția Cibernetică de 1976 - 1980

Știu că a fost un an cu o promoție foarte numeroasă, de fapt erau două promoții. Erau cei care terminau facultatea cu 5 ani de studii și cei care terminau cu 4 ani, pentru că samavolnic, într-o plenară s-a decis ca facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică să se numească Facultatea de Planificare și Cibernetică Economică.

Răsfoind broșura pe care absolvenții au pregătit-o și distribuit-o mi-am reamitit niște lucruri dureroase în felul lor. Deși facultatea era atractivă NU prin cuvântul planificare, cuvânt care a devenit jenant după 1989, ci prin cuvântul cibernetică, în lista de discipline din anul al III-lea am găsit disciplinele:

• planificare și prognoză
• Planificarea unităților agricole
• Planificarea unităților industriale
• Planificarea investițiilor

Pentru cibernetică era o singură disciplina, aceea de Cibernetică economică predată studnților din anul al IV-lea.

Până și disciplinele de statistică erau destul de numeroase, precum:

• Statistică teoretică
• Statistica industrială
• Statistica industriei
• Statistica ramuri neindustriale I
• Statistica transporturilor.

Disciplinele de informatică erau anemice, deși mai toți absolvenții se parașutau în centre de calcul pe marile platforme industriale sau în cetrele Teritoriale de calcul din orașele reședință de județ. Printre discipliele de informatică am regasit în planurile de învățământ numai pe următoarele:

• Sisteme de calcul I
• Sisteme de calcul II
• Limbaje de programare
• Teleprelucrare
• Programe aplicative

Clar, planul de învățământ reflecta lipsa de putere politică a tătucăi Manea Mănescu, după ce nu mai era premier și puterea discreționară a celor din zona statisticii care făceau și desfăceau totul. Niciodată nu mi-a apărut mai pregnant ca atunci ideia că facultatea era proiectată pentru profesori, nu pentru studenți.

(14 aprilie 2016)

Un curs de bazele ciberneticii economice

În anul 1997 pprofesorii Oprescu, Zaharia și Spircu au publicat lucrarea BAZELE CIBERNETICII ECONOMICE în editura INFOREC.

Lucrarea are254 de pagini și pe cele șase capitole abordează probleme interesante precum:

- obiectul și metodele;

- sisteme cibernetice;

- sisteme dinamice;

- tehnici Forrester;

- analiza și controlul;

- controlul optimal.

Primul capitol are 14 pagini.

Al doilea capitol are 36 pagini.

Al treilea capitol are 47 pagini.

Capitolul al IV-lea are 62 de pagini.

Capitolul al V-lea are 52 de pagini.

Ultimul capitol are 27 pagini.

Bibliografia are 15 titluri din care o lucrare este din 1968, o lucrare este din 1995 și 8 lucrări sunt publicate în deceniul al VIII-lea al secolului trecut, Volumul de față fiind publicat în 1997. Șase dintre cele 15 lucrari sunt de autori români și enumăr aici pe profesorii Ludovic Tovissi, Dumitru Marin, Eugen Țigănescu, Anca Andrei, Emil Scarlat, Gheorghe Oprescu, Marian Zaharia, C. Penescu și F. Stanciulescu. Am analizat cu atenție cartea și gândul m-a dus către o serie de aspecte subiective, de care nu am cum să nu mă las impresionat. revăd o situație destul de tristă, că și profesorul Oprescu dar și profesoara Spircu provin din locuri în care Manea Mănescu era o prezență, iar profesorul Țigănescu, din câte îmi amintesc fusese colaborator destul de apropiat al acestuia. profesorul Gh. Oprescu a avut o teză de doctorat intitulată Modelarea cibernetica a mecanismului economico-financiar la nivel de intreprindere, obținând titlul de doctor în specializarea Cibernetică și statistică economică, sub coordonarea lui Manea Mănescu. Ultimele patru rânduri din prefața scrisă de șeful de catedră spune că lucrarea se adresează profesorilor, cercetătorilor, studenților în domeniile economice precum și celor interesațide acest domeniu. Am recitit finalul și am rămas cam nedumerit, vorbindu-se de domenii, ca să se încheie referindu-se apoteotic la un domeniu, probabil cel al ciberneticii. Chiar autorii într-un cuvânt înainte, pe 11 rânduri fac apologia unor înaintași, uitându-l în ingratitudinea lor exact pe cel care i-a miluit, adică pe MM. Ei nu uită să le pună la toți cei pe care îi amintesc titlurile de profesor și de doctoro, adică prof.dr., fâcând referire la disciplinele de bazele ciberneticii, Cibernetică economică, dar și de Dinamica sistemelor. Prefața și acest cuvânt înainte au suficient de multe elemente în comun, păstrând spre măreția lucrării o notă de neutralitate.

(14 aprilie 2016)

Noul sacrifică trecutul

Este cunoscuta povestea daramarii Bastiliei. Academia de Studii Economice are o intrare pe strada Caderea Bastiliei. Cladirea Ciberneticii si cladirea Centrului de Calcul au fost construite prin demolarea unor case din buricul targului. Una dintre ele a fost Casa poetului Macedonski. Cinstit sa fiu, n-am avut niciodata simpatie fata de acest Alexandru Macedonski, nu din cauza operei, cu rondelurile lui cu tot, ci l-am detestat si urat din cauza catrenului:

Un X… pretins poet-acum

S-a dus pe cel mai jalnic drum…

L-aş plânge dacă-n balamuc

Destinul lui n-ar fi mai bun,

Căci până ieri a fost năuc

Şi nu e azi decât nebun.

Ani de zile, zi de zi am trecut pe langa coltul cladirii Ciberneticii undetroneaza o placa prin care este aminti ca acolo candva s-a aflat casa poetului. De fiecare data cand ma enervat, vedeam acel tron pe care se aseza pentru a fi impozant si a analiza de sus productiile altora. Nesansa le-a dat unora dintre epigoni ai ciberneticii iluzia sa se creada si ei pe un astfel de tron, fara a lua in coonsideratie ca poet fara opera nu exista, asa cum cibernetician fara modele aplicate in economie, care sa si miste ceva acolo, nu exista.

În toate este un început, deci și în cibernetică

Am trăit vremurile când dicționarele traduse cu docilitate din limba rusă arătau că cibernetica este o știință reacționară. Ceva mai târziu, am avut ocazia să cumpăr din anticariat cartea de 272 de pagini a lui Norbert WIENER intitulată Cibernetica sau ştiinţa comenzii şi comunicării la fiinţe şi maşini, publicată în 1966 la  Editura ştiinţifică.

Cartea am cumpărat-o dintr-un anticariat și arată apetența românilor pentru tot ceea ce este nou în lume. Cartea în original era intitulată Cybernetics, or control and communication in the animal and the machine și a fost publicată în anul 1948. Acum dacă facem scăderea din 1966 a  lui 1948, rezultă o întârzâiere  de 18 ani față de publicarea în românește. Sunt sigur că în alte limbi cartea a fost publicată chiar după 1966...

În 1975 profesorul J. ROSE i-a oferit lui Manea Mănescu medalia Norbert Wiener. Știu că ani în șir profesorul Manea MĂnescu s-a oferit să doneze Facultății de Cibernetică întreaga sa arhivă, diplomele și medaliile primite. Din nu știu ce pufoare, oferta a fost refuzată și iată-ne săraci și goi, fără istorie, căci cu siguranță, în arhiva lui Manea Mănescu s-ar fi găsit nenumărate documente vitale pentru o ISTORIE A CIBERNETICII ECONOMICE DIN ROMÂNIA. Stau și mă întreb, așa pentru mine, dacă vreunul dintre colaboratorii săi mai tineri a avut inspirația să-l viziteze și să se ofere să ia acea arhivă, iar în 2017 să avem surpriza că pune în mijocul sălii 2304 un lădoi de documente de o valoare inestimabilă. Desigur că visez...

(14 aprilie 2016)

Lipsa marelui tratat de Cibernetică Economică

Îmi aduc aminte cu nostalgie de vremurile comuniste când profesorii de Economie Politică din toată țara reușiseră performanțele:

- să se constituie într-un mare colectiv de autori;

- să-și definească o serie de concepte;

- să lucreze unitar;

- să nu se contrazică prn ceea ce scriau independent;

- să fie coerenți;

- să nu aibă excese de redundanță;

- să abordeze lucrurile la același nivel;

- să se specializeze în zone foarte bine delimitate.

I-am invidiat și mi-am dorit să fiu și eu coautor la o lucrare de informatică realizată în acest fel. În 1987 s-a publicat ceva cam în acest stil. Mulți ani după aceea cu cele două volume de Structuri de date a mai existat ceva dar altfel  cu lucrarea: 

Ion IVAN, Marius POPA, Paul POCATILU ( coorodnatori) - Structuri de date ,vol. 1 si vol. 2, Editura ASE, Bucuresti, 2008. 

Vol. 1: Tipologii de structuri de date, 770 pag., ISBN 978-606-505-032-7.

Vol. 2: Managementul structurilor de date, 534 pag., ISBN 978-606-505-033-4.

Lucrarea a fost distinsa cu Premiul Academiei Romane Tudor TANASESCU pe anul 2008.

Ceea ce regret acum, când se fac 50 de ani de cibernetică economică este faptul că nu a apărut acel tratat fantastic care să reunească tot ceea ce a fost și este cel mai reprezentativ în acest domeniu, pentru că un colectiv de puterea celor care au lucrat, lucrează și încă vor mai lucra are toate ingredientele pentru a scrie un

TRATAT DE CIBERNETICĂ ECONOMICĂ

și toată suflare economiștilor să rămână cu gura căscata. Trebuie ca o persoană puternică să treacă peste orgoliile mărunte și să aibă puterea de a-i aduna la o aceeași masă pe Altăr, Scarlat, Stroie, D. Marin, Oprescu, Bădescu, Albu, Roman, Mărăcine, Ruxanda, dar și pe mulți alții din ASE dar și de la alte universități, astfel încăt, rapid cu viteza fulgerului să scrie acel tratat mareți. E cam târziu, dar nu foarte târziu.

(13 aprilie 2016)

Sediile Catedrei de Cibernetică Economică

Catedra de Cibernetică Economică a avut nenumărate sedii. Unul dintre sedii s-a aflat la etajul al VII-lea al clădirii din Dorobanți. Erau sălile 2701, 2702 și 2703. Numai șeful de catedră avea un birou și secretara avea un birou foarte, foarte mic. În sala 2701, imensă, cu geamuri pe trei laturi erau niște mese și nimeni nu avea un birou. Era ca o haltă unde veneam la pauză pentru a ne trage sufletul.

Câțiva ani mai târziu ne-am mutat la etajul al VI-lea ocupând salile 2601, 2602, 2603 și sala 2604. În sala 2603 era biroul șefului de catedră. În sala 2602 era biroul celor două secretare Florea și Neagu. Sala 2601 era o salî tot cu mese și scaune dispuse în careu unde se organizau unele dintre ședințele de catedră dar în restul timpului veneau cadrele didactice în pauză.

Despre sala 2604 am ce scrie pentru că acolo era sediul colectivului de informatică economică din care și eu făceam parte. Erau acolo vreo zece birouri și zece scaune unde unii dintre colegii cu ceva mai multă vechime își țineau lucrurile. Acolo se țineau ședințele subcolectivului. Când spun subcolectiv mă refer la cadrele didactice cu norma întreagă, unde șef era conf.dr.ing. Gheorghe Dodescu. Amintiri speciale despre cum era asigurat managementul acelui colectiv nu am. Eram ca niște bărălrii de care nu se ocupa nimeni. Ne ocupam noi înșine, pentru că șefii noștri aveau un stil de lucru de tot râsul. ca dovadă, șeful de catedră nici nu știa cum ne numeam. Am martori. Tot șeful de catedră ne punea să ne scriem singuri aprecierea anuală pe baza căreia ni se dădea calificativul. Mai exista și colectivul lărgit de informatică economică unde veneam și noi dar  veneau și informaticienii din Centrul de Calcul, de la DCS, de la ICI, de la ITC precum și de la centre de calcul de la marile platforme industriale IMGB, Republica, 23 August sau FMUAB. Acele ședințe se țineau fie la biblioteca de la etajul al VII-lea din Centrul de Calcul, fie la sala 2013, care era o sală banală, nu ca acum de când a fost amenajată de coreenii de la Fundația KADO.

Unele ședințe de catedră, mai ample, la cererea lui Manea Mănescu, șeful nostru suprem se organizau în AULA MAGNA. El avea plăcerea să fie o sală plină, drept care era adus și mult popor de la alte departamente să asculte zicerile lui tătuca ciberneticii economice.

Cândva se anunțase că vine MM și nu a venit. Un grangur care avea cuvântarea a citit-o de parcă MM era în sală. 

Avea niște apucături MM că mulțumea camprea mult conducerii de partid și de stat și personal celor doi Ceaușești. Avea și de ce, pentru că primiserăm dotare calculatoare IBM si multe Felix C, Independent dar și clădiri și bani să se dezvolte cercetarea.
Sediile Catedrei de Cibernetică Economică au reflectat o stare de spirit. Cadrele didactice nu aveau birouri unde sa lucreze. Eram ca o turmă hăituită care aveam un loc unde să stăm în pauze, așa cum oile au un staul unde să se odihnească. Șefii noștri ne disprețuiau așa de tare că nu erau interesați nici de birouri și nici de carierele noastre. Cât am stat eu în acea catedră, niciodată nu m-a chemat cineva să mă întrece de ceva, dar pretenții aveau toți. Stiu numai că după Revoluția din 1989, un șef de catedră bizar a făcut o ședință să ne întrebe dacă vrem să promovăm. Niște colegi indoctrinați cu bolșevism susțineau că economia nu are cu să susțină creșterile noastre de salarii. Între timp petrică cheltuia și veselia era națională. Promovaseră în ASE până și scaunele, iar noi cei de la cibernetică economică, băteam pasul pe loc.

(12 aprilie 2016)

Informatica economică și cibernetica economică

Întotdeauna ciberneticienii, matematicieni la bază, au fost percepuți de multă lume ca fiind aroganți, reținuți, o castă și fără deschidere spre a-i asculta și pe alții. Faptul că studenții de la sectia de Ciberneticî Economică erau foarte valoroși accentua această percepție. Una-i una, alta-i alta. Sunt cunoscute situațiile în care un om care este proțăpit pe un scaun crede că s-a deșteptat și chiar știe ceea ce cere acel scaun. Și aici tot așa stau lucrurile. Catedra de Cibernetică Economică este rezultatul muncii unor creiere de top și nu trebuie făcute extrapolări forțate cum că tot ce intră acolo top se cheamă.

Dovadă este atitudinea reticentă față de informatica economică spunându-se cu voce tare că:

- știm și noi informatică, ce mare brânză;

- informatica este un subdomeniu al ciberneticii;

- informatica nu înseamnă numai computer;

- instrucțiunile de programare sunt tot instrucțiuni ca și cele de aplicare legi;

- dezvoltatori de software sunt pe toate drumurile, ciberneticienii cu modelare sunt rari;

- nu e necesar domeniul de doctorat de informatică economică;

- informatica este doar un instrument, de parcă modelarea ca tehnologie ar fi altceva.

N-am să uit aroganța cu care prin 2000 ciberneticienii l-au tratat pe solul nostru conferențiar la departamentul de Informatică Economică la restructurarea planurilor de învățământ. Cei de la statistică au preluat în planurile lor multă informatică, iar ciberneticienii l-au umilit ce colegul rugat de mine să transmită mesajul de colaborare.

Într-un cuvânt, concluzia este:

- nenumărate elemente de informatică se regăsesc în zona ciberneticii (CE, CC);

- cibernetică fără informatică nu există;

- absolvențăă de cibernetică beneficiază de scutire de impozit ca informaticieni;

- nenumărați ciberneticieni sunt programatori sau analiși sau dezvoltatori de software.

Morala, pentru că există și o morală, este că fiecare pasăre pre limba ei piere. Realitatea a demonstrat că așa stau lucrurile. După aproape cinci ani de la desființarea prin absorbție nu s-au întreprins pași importanți de renaștere. Prin vara lui 2015 a fost o tentativă de puci.
Chiar dacă lucrurile s-au stabilizat, faptul ca numele facultății are cele trei secții și există două departamente, iată că viziunea de viitor lipsesșe și abordările ciberneticienilor sunt și prăfuite și provinciale.

(11 aprilie 2016)

Ieșitul în exteriorul facultății

Cibernetica economică este un domeniu vast. Nu este însă mai vast decăt matematica. Matematica se predă în toata Academia de Studii Economice. Nu mult, dar se predă. Au trecut vremurile când facultățile aveau durata de 5 ani și matematicii i se repartiza cel putin două semestre cu cursuri și seminarii copioase. Eu am terminat în 1070 facultatea și în fiecare an din anul întâi, pâna în ultimul, dar și în acesta am făcut matematică, nu glumă.
Elitismul este exceptional când există o dezvoltare a fenomenului la bază. Elitism fără o bază solidă este ca și cum o casă plutește în aer că nu are temelie. Lumea ciberneticii economice trebuie să înțeleagă acest lucru simplu și mai ales cotidian.

În ASE sunt nenumărate discipline care aparțin unor facultăți ca specializare și sunt predate studenților din tot ASE-ul, căci se consideră că numeni nu are cum să fie un economist bun dacă nu știe un pic de:

- contabilitate;

- finanțe;

- management;

- drept;

- statistică;

- filosofie;

- econometrie;

- limbi străine;

- matematică.

Dar mai sunt și altele. ceea ce nu am înțeles este faptul că disciplinele din jurul ciberneticii economice nu au penetrat spre alte facultăți, catedra de cibernetică economică având profesori cu activități preponderent în Facultatea de Cibernetică. Pe când eram șef de catedră am căutat să înțeleg cum stau lucrurile și am ajuns la niște concluzii, precum:

- acolo sunt caractere extrem  de puternice;

- mulți dintre profesori au dublă specializare;

- mulți dintre matematicieni au doctorat în economie;

- s-a ajuns la un nivel de matematizare extrem de ridicat;

- preocupările tutror de acolo au caracter elitist;

- s-a dorit mersul în adâncime, pe verticală prin hiperspecializare;

- diversificarea s-a produs tot prin aprofundări de matematică;

- grupul țintă a fost tot timpul rafinat în ideia creșterii omogenității.

Eu știu că mai ales după Revoluție s-a căutat să se iasă din facultate cu disciplina de cibernetică economică, fără succes datorită unor cauze, nu scuze cum caută unii să acrediteze ideia, pe care le voi enumera:

- lipsa unei strategii coerente  la nivel de conducere catedră;

- tratarea celor care merg să predea în afară ca pe niște exilați;

- existența discrepanței dintre ceea ce se oferea și ceea ce aștepta grulul țintă;

- o anumită rigiditate, căci pruncul trebuie îmbiat, nu forțat;

- competiția acerbă din interior, pentru a fi în top pe local.

Dezvoltarea în profunzime, cu un aparat matematic extrem de sofisticat are menirea să continue și în viitor izolarea ciberneticii economice de restul ASE-ului. Conducerea DICE va trebui:

- sa definească o stratefie pe termen lung de penetrare a ciberneticii economice;

- să dea tinerilor asistenți, lectori, doctoranzi teme precise de cercetare;

- să încurajeze publicarea de cărți de cibernetica finanțelor, a contabilității, a managementului;

- sa facă aparatul matematic familiar tuturor studenților chiar daca nu au 4 semestre de mate:

- să trimită în exterior mai întâi comunicatori și după aceea profesori care umplu talbe cu formule;

- să-și dorească o atare evoluție.

Dialogurile avute cândva când se invoca numărul de aur 50 ca limită, mi s-a garantat că nu va fi atins. Ceea ce a urmat a dovedit dreptatea celui cu care am discutat. Este foarte dificil să se accepte imparțialitatea și calitatea și am cel puțin 32,7 argumente pe care să-mi bazez cercetarea cum că. Este momentul ca transformarea și schimbarea de atitudine să se producă din interiorul colectivului de cibernetică și:

- alocarea de resurse să se facă civilizat și prietenește;

- ierarhiile să fie bazate pe performanță pură;

- publicarea de materiale accesibile să devină o realitate cotidiană;

- acceptarea că există civilizație și în afara clădirii Ciberneticii.

Orice altă abordare, fragmentară, de grup, bazată pe sentimentalisme paseiste va avea efectul de bumerang. Fiertul în suc propriu este contraproductiv, iar faptul că la FABIZ este decan o doamna profesoară provenind dintr-o catedră unde două discipline au penetrat în tot ASE-ul spune deja foarte, foarte mult. Orice abordare este păgubloasa, pe cuvânt!

(11 aprilie 2016)

Șefii catedrei de Cibernetică Economică

În timp, catedra de Cibernetică Economică a avut mai mulți șefi, fiecare dintre ei căutând să ducă mai departe tradițiile venite din vremurile de pionierat, când standardele erau la cote foarte înalte pentru că funcționa legătura profesorilor din catedră  cu cercetătorii din ICI, ITC și DCS și cu specialiștii din marile Centre de Calcul de la unele ministere, centrale sau combinate de producție dar și cu analiștii din Centrul de Calcul.

Profesorul Manea Mănescu a dominat ani în șir de pe poziția de șef real al Catedrei de Cibernetică Economică bunul mers, începând cu planurile de învățământ, selectarea celor care intrau la ore și menținerea exigenței în alegerea studenților. Nu mișca nimic fără ca MM să nu știe. Toată lumea dorea ca faptele ce vor ajunge la MM să fie numai cele pozitive. De aceea eforturile de a scrie cărți, de a ține cursuri de înalt nive, ți de a coordona lucrări de licență valoroase, era în atenția tuturor, fie profesori, fie cercetători, fie specialiști din producâție.

Profesorul Ludovic Tovissi în calitatea sa de șef de catedra, locțiitor cum îi plăcea să-și zică pentru a menține tradiția ca MM să fie șeful suprem, a contribuit hotărâtor la creșterea calității tuturor laturilor muncii din catedră. Lui i se datorează acele elemente calitative spectaculoase care sunt pe planul întâi. Mă refer la aducerea în catedră a celor mai valoroși ansolvenți de matematică de la Universitate și a unor absolvenți de Politehnică. Așa s-au consolidat colectivele interdisciplinare ce au dominat ani în șir îbvățământul de cibernetică economică.

Profesorul Mircea Bulgaru a condus ca șef de catedră plin destinele catedrei. Au fost vremuri grele, căci au nfost anii melanjului dintre cibernetică și planificare. Atunci s-au produs niște mișcări pe care n-am reușit să le interpretez corect pentru că au avut loc plecări temporare dar și două plecări definitive din actedră și timpul a dovedit că s-a greșit.

Profesorul Virgil Sora a fost șef al catedrei pe perioadei în care învățământul superior economic suferea din cauza ingerințelor brutale ale politicului. După Revoluție a asistat la dezintegrarea catedrei. Mai întâi au plecat informaticienii. Apoi au plecat cei de la colectivul de cibernetică economică. Explicația trebuie căutată în acumulările de nemulțumiri ale unor profesori acre trăiau sub vremi, cum se zice în literatură.

Profesorul Emil Scarlat a fost primul șef de catedră după ce s-a produs desprinderea cadrelor didactice din colectivul de cibernetică, devenind catedră de sine-stătăttoare. Spre deosebire de noi cei din zona informaticii economice ei au plecat cu brand cu tot. Pe mandatul de șef al lui Emil Scarlat s-au obținut progrese remarcabile, structurarea pe colective a corespuns exigențelor pe care cibernetica trebuia să le ofere planurilor de învățământ.

Profesorul Eugen Țigănescu a fost acel șef de catedră care a reușit să țină balanța în echilibru și să mențină unele tendințe centrifuge date de orgoliile unor profesori care ani în șir au stat eclipsați de cei din Centrul de Calcul care colaborau direct cu Manea Mănescu și care țineau și cursurile de specialitate. Mulți dintre profesori ajunși la amturitatea lor profesională s-au remarcat prin publicarea de cărți imoportante și prin coordonarea de teze de doctorat pe domenii de avangardă din zona ciberneticii economice și nu numai.

Profesorul Dumitru Marin a fost ultimul șef de catedră, căci în anul 2011 a avut loc preluarea prin absorbție a catedrei de către catedra de informatica, devenind -DICE. Dispariția catedrei de cibernetică economică nu trebuie căutată în legi, regulamente și în argumente, ci în atitudini, pentru că neieșirea ciberneticii economice în afara facultății să se predea ca disciplină fundamentală așa cum sunt statistica, econometria, birotica spune foarte multe. Existența unei atitudini ostile față de informatică și mai ales un oarecare dispreț față de restul lumii care n-ar înțelege modelele sofisticate dacă nivelul de matematizare ar fi mai scăzut a creat adversități insurmontabile.

Se zice că fiecare pasăre pe limba ei piere și proverbul, înțelept în conținutul lui s-a verificat și aici, deși pe nedrept.
Traversând peste 20 de ani de activitate într-o catedră care se dezintegrează într-o secundă presupune că s-au acumulat contradicții și nimeni nu a dorit să dezamorseze conflicte.

(10 naprilie 2016)

Catedra de Cibernetică Economică - o istorie

Volumul tipărit în anul 2013 dedicat celor 100 de ani de la înființarea ASE descrie cu date riguroase dinamica celor 50 de ani de cibernetică economică. Catedra de cibernetică economică are începuturi pe care și le revendică foarte mulți. Din punctul meu de vedere, așa cum există un document de pe la 1459 care atestă existența Bucureștilor, tot așa trebuie luată în considerare ca data de start a catedrei de cibernetică economică data primului document unde apare o referire la această catedră. Sunt sigur că daca este căutat prin arhive se va găsi și acest document. Știu că în planul de învățământ 1968-1969 pentru promoția mea a existat disciplina cibernetică economică. Eu am în carnetul de note semnătura profesorului Edmond Nicolau și acolo se afla titlul disciplinei cibernetica economică. Sunt sigur că li colegii care erau cu un an mai mari decât mine aveau și ei o astfel de disciplină.

Voi considera cp în același timp cu Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică a apărut și Catedra de Cibernetică Economică. Înseamnă că undeva prin 1964 nucleul acestei catedre a existat. Ca să apară o revista  cu titlul STUDII ŞI CERCETĂRI DE CALCUL ECONOMIC ŞI CIBERNETICĂ ECONOMICĂ,   în anul 1966, trebuia să existe deja o catedră puternică și acesta să poarte numele CATEDRA DE CIBERNETICĂ ECONOMICĂ.

Începuturile au fost specifice tututror pionierilor, profesorilor entuziaști care au înțeles că fără calculatoare și fără metode cantitative concretizate prin modele, nicio economie modernă nu are cum să evolueze. Mulți dintre cei care au predat disciplinele de cibernetică economică au fost mari profesori din Politehnică, de la Universitate dar și cercetători din Centrul de calcul al ASE. Șeful suprem al catedrei era profesorul Manea Mănescu.

Dezvoltarea ciberneticii a corespuns perioadei de înflorire 1965 -1978 în care facultatea s-a dezvoltat cu toate cele trei secții ale ei. Atunci au fost scrise marile cărți, atunci s-a organizat la București un mare Congres Internațional de Cibernetică, atunci a venit în ASE o expoziție de carte a editurii Prentice-Hall.

Stagnarea a corespuns perioadei 1978 -1989 atât timp cât a funcționat facultatea de planificare și ciberneticî economică. În acele timpuri politizarea devenise apasătoare și nu s-au făcut promovări. Toate cărțile erau încorsetate în cele 5 pagini pe ora de curs.

Înflorirea s-a produs după revoluția din decembrie, când a avut loc desprinderea colectivului de cibernetică economică, după ce se desprinsese colectivul de informatică. Atmosfera era sufocantă și de aceea s-a produs dezintegrarea. După ce s-a constituit catedra de Cibernetică Economică drept componentă de bază pentru derularea proceselor de instruire de la facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică - CSIE, noua structură a dezvoltat foarte mult disciplinele, au fost făcute progrese importante în plan teoretic. Au fost elaborate cărți importante.

Dispariția catedrei nu era anunțată de nimic. Ea s-a produs instantaneu, după apariția Legii învățământului din ianuarie 2011. Dacă vreun istoric va căuta să aibă o explicație la ceea ce s-a întâmplat o va avea, pentru că totul s-a petrecut ca într-un film mediocru, fără argumente. Va exista un contraexemplu, fie la cele legate de latura cantitatică invocată cel mai frecvent. La fiecare ipoteză care ar apare,

Dispariția s-a făcut prin absorbție, mândria unei facultăți a devenit un subcolectiv într-un departament - Departamentul de Informatică și Cibernetică Economică. Nu am cum să-mi reprim gândul spre ceea ce Mihai Viteazul a zis: pohta ce-am pohtit! cam așa mi-a apărut dispariția subită a unei construcții care nu a fost nici castel de nisip, nici imagine virtuală. Era cea mai încărcată de emoție realizare. Cât de tristă e o realitate în care fizica a dispărut de la admitere sub ochii mei și tot sub ei am văzut cum 50 de ani de istorie măreață sunt șterși cu buretele și toate poartă un nume:răzbunare.

(10 aprilie 2016)

O poză face căt 10.000 de cuvinte

Am descoperit o poză cu foștii mei colegi din fosta mea Catedră de Cibernetică Economică, de dinainte de 1989.

În fotografie seunt colegii mei: Ilie Niculescu,  Cornel Cusa,  Ion Talabur,  Constantin Baron,  Ilie Tamas,  Afrodita Iorgulescu,  Georgeta Florea,  Gigi Stoica,  Tudor Baron,  Gigi Sofronie,  Ion Ivan, Vasile Nica,  Valer Rosca,  Marius Bacescu,  Ion Smeureanu, Marcel Stoica,  Gigi Oprescu,  Nicolae Apopei,  Constantin Apostol,  Traian Surcel,  Gina,  Cornel Caracota, Ioan Roxin, Popescu-ecretara de la statistica, Traian Mitran.
O fotografie de demult aduce în amintire vremuri în care chiar dacă politicul era dominant, cine dorea să facă treabă, făce fără să fie tulburat ca acum de tot felul de neica-nimeni.

La adresa:

http://www.ionivan.ro/ASE 100/ASE 100-catedra de cibernetica1980.htm

sunt și alte detalii:

Ce vremuri!

(10 aprilie 2016)

LCCE

LCCE înseamna Laboratoarele Catedrei de Cibernetică Economică și au fost creația lui Manea Mănescu. Am apreciat întotdeauna pe acei oameni care folosesc roata, folosesc apa caldă, nu descoperă ei roata, nu descoperă ei apa caldă. La noi parcă este un făcut. Descoperim noi totul, ca și cum în această lume nu ar exista nimic. Un tip, critic și istoric literar a scris ceva despre protocronism și vai lui, arăta cât de viteji am fost și suntem noi în literatura universală prin ceea ce am introdus acolo. Și când mă gândesc că Scrisoarea băiatului ăla de la Cîmpulung a fost după 1200en în timp ce Ovidius și Homer scriau cu mult îen.

Așa că, revenind la oile noastre, Manea Mănescu a vizitat USA și:

- a văzut ca acolo se folosesc calculatoarele electronice și mașini mecanografice peste tot;

- cercetarea științifică se face în universități în mari laboratoare;

- triada învățământ-cercetare-producție funcționează;

- profesioniștii din producție trebuie să predea cursuri în universități;

- e imperios necesar să se separe politicianismul de performanța din învățământ.

Deci, pornind de la această filosofie Manea Mănescu a creat:

- niște nuclee de cercetare cu absolventi exceptionali;

- o facultate selectând elevii cei mai buni pentru a deveni studenți;

- reunit sub aceeași umbrelă matematicieni, ingineri și economiști;

- specializări aliniate exigențelor occidentale;

- o bibliotecă la etajul 7 foarte tare și specializată;

- un sistem de selecție a cercetătorilor pe valoare, nu pe dosar ca în alte locuri tot din ASE.

În vara lui 1969 când am făcut proactica în LCCE, acestea erau comasate în clădirea din Eminescu a ASE, la parter. În 1970, deja exista clădirea cu 7 etaje de pe Macedonski și acolo era pe etaje laboratoarele, care au stat nemișcate până la revoluție.

La parter erau calculatoarele și dispeceratul de primire cartele și dde predare cartele și imprimante.

La etajul întâi era laboratorul lui Homescu destinat gestionării lucrului cu cartele și a celorlalte echipamente. Acolo, mult timp a avut birou marele Iulian Satran.

La etajul al doilea erau birourile și pe acolo am petrecut și eu pe când lucram cu Traian Surcel, colegul meu din studenție, excelent dezvoltator de sisteme informatice și aici  mă refer la cel cu ROMCHIM, printre puținele care erau în uz curent.

La etajul trei era laboratorul lui Vasile Ionescu, unde lucrau prietenii mei și unde mulți ani am avut birou unde acum este laboratorul și sala de seminar 2320.

Etajul  al patrulea era al directorului. Acolo era cabinetul lui MM și sala de Consiliu, 2416, unde acum se țin teze de doctorat și unde este interzis să se mai dea bairamuri.

La etajul cinci avea laborator Altăr cu nenumărații lui ciberneticieni valoroși. Despre toți am scris la mine la adresa:

http://www.ionivan.ro/AAMEMORII 2013 completari/cei din centrul de calcul 0000.htm

Am amintiri de excepție legate de activitatea celor de acolo, toti tineri entuziaști, dornici să miște munții din loc.

După 1989 s-a distrus LCCE ca tot ce mai mergea pe Dâmbovița-n jos, râul mizericordios, iar în loc nu s-a pus nimic. Adică acolo exista acul DICE - departamentul de Informatică și Cibernetică Economică.

(10 aprilie 2016)

Conferințe și simpozioane de Cibernetică Ecpnomocă de demult

În vremurile de demult, anual se organiza câte o mare manifestare științifică de înalt nivel, la care participau toți cei care aveau rezultate reale în activitatea lor de cercetători, mai ales când lucrau pe bază de contract cu unități de producție din industrie.

Dacă s-ar analiza nenumăratele conferințe și simpozioane de dinainte de 1989, s-ar găsi un numitor comun care să satisfacă toate exigentele.  Daca a doua conferință națională de cibernetică a avut loc în 1982, înseamnă ca prima s-a derulat în 1981. Ar însemna că daca ele au fost anuale, prin continuitate, acum în 2016 dacă s-ar ține o Conferință Națională de Cibernetică Economică ar trebui să fie undva la a 35-a ediție dacă am făcut număratoarea corectă.

O reconsiderare a istoriei ciberneticii trebuie mai întâi să reașeze totul pe un fundament solid, fără a considera că cibernetica economică începe cu tânăra generație de după 1989. Ideia că au fost unii oprimați și alții ocrotiți de soarta este falsă. Toată lumea executa ordine și activa pe roluri ăntr-un scenariu foarte simplu, scris cu multe stâmngăcii.  Nu cred să fie uitate acele persoane care îl așteptau pe MM la liftul de la etajul IV pentru a-i turna cucută în urechi doar-doar vor culege oarece avantaje. Să nu se uite că după plecarea dr.ing. C.B. în USA postul de director al centrului de Calcul a fost vânat cu o râvnă demnă de cauze cu mult mai nobile. Claie peste grămadă tot ce este trecut în cibernetica economică trebuie mai întâi colectat și după aceea așezat spre studiu și nu reevaluat, ci analizat și așezat la locul cuvenit. Suntem prea săraci pentru a ne dispensa de orice urmă a trecutului nostru.

(06 aprilie 2016)