De când mă știu, între cei din centrul de Calcul al ASE și cadrele didactice din catedra de Cibernetică Economică a fost o rivalitate de meînțeles. Știu cu exactitate că erau foarte multe ore și de curs dar și de seminarii încât nu se punea deloc problema locurilor înguste care ar fi generat la o adica rivalități și patimi.
În Catedra de Cibernetică Economică exista un subcolectiv de cibernetică ecobonică format din:
conf.dr. Gheorghe Boldur
lect.dr. Vasile Nica
lect.dr. Marin Dumitru
lect.dr. Gheorghe Oprescu
lect.dr. Emil Scarlat
asist. Anca Andrei.
Acest subcolectiv nu avea un șef, pentru că însuși șeful de catedră își dorea să fie omul de legătură cu șeful suprem, Manea Mănescu.
În Centrul de Calcul era un laborator de modelare și cibernetică, foarte special, coordonat de matematicianul doctor Moisă Altăr și care avea în componență:
cercet.șt.dr. Ștefan Cruceanu
cercet.șt.dr. Radu Stroe
cercet.șt. Ștefan Arsene
cercet.șt. Constantin Hîrtu
cercet.șt. Nicolae Manea
cercet.șt. Gheorghe Zaharia
cercet.șt. Gheorghe Ruxanda
cercet.șt. Ionel Niculescu
cercet.șt. Rodica Boconcios
cercet.șt. Doina Boldeanu
cercet.șt. Grigore Focșăneanu
cercet.șt. Liliana Spircu.
Cel care avea legătura directă cu academicianul Manea Mănescu era doctorul Altăr. Când spun cibernetică economică, spun disciplina de cibernetică economică, spun cursurile de cibernetică economică și seminariile de cibernetică economică predate studenților de la facultate. La un calcul sumar, disciplina de cibernetică economică, disciplina de cercetări operaționale sau încă vreo alte două sau trei, ofereau suficiente norme să fie bine tuturora. realitatea era ușor alta, întrucât aprecierile la adresa tinerilor, cadre didactice din catedra, deși absolvenți eminenți de facultate nu erau dintre ecle mai măgulitoare. Se întâmplă ca în unele situații persoane să creadă că dacă s-au așezat pe un scaun deja sunt atât de luminate încât ceea ce au fost nu mai este și din acea clipă sunt înzestrate cu un nivel de genialitate care dă peste buzele oalei, în clocot.
Tot timpul înainte de 1989 a fost o luptă surdă între colectivele de cibernetică din Centrul de Calcul și din catedră, cei din centru încercând să-și impună supremația, lucru care a ținut până la un moment dat. Pe măsură ce tinerii din catedră au crescut, au publicat, au susținut doctorate, au mai absolvit și o a doua facultate, echilibrulși așa fragil s-a rupt, ceea ce a impus abordarea cu brutalitate a problemei ținerii de cursuri de catre lectorii doctori din catedră, amenințările cu informarea lui Manea Mănescu fiind necontenite. Cei care se luptau să-l aștepte pe academician la ușa liftului nu reușeau să-i aducă la cunoștință mai nimic, pentru că el venea însoțit de cineva și respectivii erau ocoliți spre edzamăgirea și disperarea celor care i-ar fi încurajat în delațiune.
Toare acumulările de energii negative și-au spus cuvântul și la formarea catedrei de cibernetică econoimică, nici Moisa Altăr, nici Radu Stroe și nici Grigore Focșăneanu nu șiau găsit un loc în noua structură, fiind obligați să migreze spre Facultatea de Finante, iar masteratul DOFIN este deja o construcție legendară și de referință.
Fiecare și-a urmat drumul lui, cu bune și cu rele. matematizarea și cinernetizarea în finațe a condus la un salt calitativ exceptional.
Lucrurile au mers bine și în zona ciberneticii economice până în 2011 când catedra de cibernetică economică s-a desființat, fiind înghițită de Departamentul de Informatică Economică, devenind o struțo-cămilă sub numele DICE, care in limba engleză inseamna un ceva anume. Așa a fost să fie. Erau două tabere. la un moment dat una era mai puternică având un protector. După 1989 balanța a înclinat spre celalalt grup și au ieșit la suprafață toate contradicțiile care ardeau mocnit.
Abia după ce am făcut această analiză am găsit butonul pe care s-a apăsat pentru a declașa dezitegrarea. Oau!
(19 aprilie 2016)
No comments:
Post a Comment