Sediile Catedrei de Cibernetică Economică

Catedra de Cibernetică Economică a avut nenumărate sedii. Unul dintre sedii s-a aflat la etajul al VII-lea al clădirii din Dorobanți. Erau sălile 2701, 2702 și 2703. Numai șeful de catedră avea un birou și secretara avea un birou foarte, foarte mic. În sala 2701, imensă, cu geamuri pe trei laturi erau niște mese și nimeni nu avea un birou. Era ca o haltă unde veneam la pauză pentru a ne trage sufletul.

Câțiva ani mai târziu ne-am mutat la etajul al VI-lea ocupând salile 2601, 2602, 2603 și sala 2604. În sala 2603 era biroul șefului de catedră. În sala 2602 era biroul celor două secretare Florea și Neagu. Sala 2601 era o salî tot cu mese și scaune dispuse în careu unde se organizau unele dintre ședințele de catedră dar în restul timpului veneau cadrele didactice în pauză.

Despre sala 2604 am ce scrie pentru că acolo era sediul colectivului de informatică economică din care și eu făceam parte. Erau acolo vreo zece birouri și zece scaune unde unii dintre colegii cu ceva mai multă vechime își țineau lucrurile. Acolo se țineau ședințele subcolectivului. Când spun subcolectiv mă refer la cadrele didactice cu norma întreagă, unde șef era conf.dr.ing. Gheorghe Dodescu. Amintiri speciale despre cum era asigurat managementul acelui colectiv nu am. Eram ca niște bărălrii de care nu se ocupa nimeni. Ne ocupam noi înșine, pentru că șefii noștri aveau un stil de lucru de tot râsul. ca dovadă, șeful de catedră nici nu știa cum ne numeam. Am martori. Tot șeful de catedră ne punea să ne scriem singuri aprecierea anuală pe baza căreia ni se dădea calificativul. Mai exista și colectivul lărgit de informatică economică unde veneam și noi dar  veneau și informaticienii din Centrul de Calcul, de la DCS, de la ICI, de la ITC precum și de la centre de calcul de la marile platforme industriale IMGB, Republica, 23 August sau FMUAB. Acele ședințe se țineau fie la biblioteca de la etajul al VII-lea din Centrul de Calcul, fie la sala 2013, care era o sală banală, nu ca acum de când a fost amenajată de coreenii de la Fundația KADO.

Unele ședințe de catedră, mai ample, la cererea lui Manea Mănescu, șeful nostru suprem se organizau în AULA MAGNA. El avea plăcerea să fie o sală plină, drept care era adus și mult popor de la alte departamente să asculte zicerile lui tătuca ciberneticii economice.

Cândva se anunțase că vine MM și nu a venit. Un grangur care avea cuvântarea a citit-o de parcă MM era în sală. 

Avea niște apucături MM că mulțumea camprea mult conducerii de partid și de stat și personal celor doi Ceaușești. Avea și de ce, pentru că primiserăm dotare calculatoare IBM si multe Felix C, Independent dar și clădiri și bani să se dezvolte cercetarea.
Sediile Catedrei de Cibernetică Economică au reflectat o stare de spirit. Cadrele didactice nu aveau birouri unde sa lucreze. Eram ca o turmă hăituită care aveam un loc unde să stăm în pauze, așa cum oile au un staul unde să se odihnească. Șefii noștri ne disprețuiau așa de tare că nu erau interesați nici de birouri și nici de carierele noastre. Cât am stat eu în acea catedră, niciodată nu m-a chemat cineva să mă întrece de ceva, dar pretenții aveau toți. Stiu numai că după Revoluția din 1989, un șef de catedră bizar a făcut o ședință să ne întrebe dacă vrem să promovăm. Niște colegi indoctrinați cu bolșevism susțineau că economia nu are cu să susțină creșterile noastre de salarii. Între timp petrică cheltuia și veselia era națională. Promovaseră în ASE până și scaunele, iar noi cei de la cibernetică economică, băteam pasul pe loc.

(12 aprilie 2016)