Secția de Economie Matematică

Cine dorește să facă o construcție în buricul târgului trebuie:

- să aibă terenul în buricul târgului;

- să aibă un purcoi de bani;

- să știe cum vrea să arate clădirea;

- să facă un proiect care să se armonizeze cu clădirile din jur;

- să obțină totate-toate aprobările;

- să pună o fundație solidă;

- să construiască cu cei mai buni meseriași;

- să aibă un diriginte de șantier adevărat;

- să aibă salahorii ce nu distrug pentru că sunt bine aleși;

- să pună acoperiș ca lumea să nu plouă;

- să fixeze tâmplărie de lemn masiv;

- să afigure finisaje interioare de top.

Cine nu face așa se află în situația urâțeniei de clădire de lângă catedrala Sf. Iosif sau petrece cu tristețe vremurile Secției de Economie Matematică din cadrul Facultății de Cibernetică, Statistică și informatică Economică.

Am analizat măreția proiectului Facultate de Cibernetică din mintea lui Manea Mănescu. Acum, la o scară mai mică analizez proiectul Secție de Economie Matematică.

În primul rând era vorba de chestiunea dimensiunii. La vremea respectivă Manea Mănescu era pe cai foarte mari și acest lucru îi dădea viziune. El intuise că economia centralizată se bazează pe informație, deci e nevoie de o secție de informatică economică. Planificarea presupune elaborare de planuri, lucru care se realizează folosind tehnici de modelare, de aceea e nevoie de cibernetică economică. Urmărirea stadiului îndeplinirii planurilor se face cu indicatori statistici, așa cum zisese bietul de Lenin, ceea ce însemna nevoia de a avea o secție de statistică economică. Nevoia socială de matematicieni orientați pe economie este o chestiune relativă. Mai repede cei din facultatea de matematică îndeplinesc condițiile de a selecta studenți foarte buni pe care să-i facă să priceapă disciplinele de matematică din zona burselor, din zona programării stochastice sau din zona optimizării neliniare, decăt ar face-o alții folosind o materie primă de calitate slabă. Precursorii Secției de Economie Matematică au fost decanul Facultății de Cibernetică din acea vreme, profesorul Dumitru Marin, matematician și economist în același timp, cu doctorat în economie, p,rofesorul Cenușe Gheorghe, matematician și șef etern de catedră, un fel de rudă cu decanul, după cum se vorbea pe la colțuri. Separat scriu aici despre distinsa profesoară Veronica Burlacu, veritabilă probabilistă care mi-a demonstrat calitățile sale remarcabile, cu ocazia refacerii unei demonstrații eronat date în două cărți, una din limba rusă și alta care o preluase de acolo, iar coordonator era un mare academician cu nume din cinci litere, cu două vocale în interior.

In al doilea rând era vorba de concepție, pentru că în timp ce manea Mănescu a avut deschiderea de a se folosi de tot ceea ce era cel mai bun în domeniu și exista în învățământul superior, cei care și-au dorit să fie făndatorii unei secții unice și de avangardă, au lucrat exclusiv cu resurse locale pe un câmp extrem de restrâns, matematicieni și atât. Caracterul deschis al abordărilor lui Manea Mănescu i-a permis acestuia să solicite sprijinul unor mari profesori și aici numesc pe Edmond Nicolau, Nicolae Racoveanu, Mihail C. Botez, Alexandru Popovici, C.V. Negoiță, Paul Constantinescu, dar și a numeroși specialiști renumiți din producție. Ideile tuturor au contribuit la definirea unor planuri de învățământ moderne, care să răspundă cerințelor formării unor specialiști de înaltă clasă,. Toți aceii mari profesori merseseră în străinătate și știau cu ce se mănâncă și informatica și cibernetica. În cazul Secției de Economie Matematică nici pe departe nu a fost așa. Planurile de învățământ au avut la bază studii legate de ceea ce era prin unele universități din lumea spălată, însă trebuie spus că adaptarea dâmbovițeană a fost mai mult mioritică decât științifică. Să nu uite nimeni că îndepărtarea profesorului Altăr Moisă care s-a refugiat în catedra de Finanțe-bănci a fost acea pierdere cu efecte nasoale rău pe termen lung, mai ales dacă stăm strâmb și judecăm drept faptul că acesta a dezvoltat un master DOFIN - Doctoral School of Finance and Banking, covârșitor și nimicitor pentru zona de actuariat pe care o propaga noua secție din CSIE.

În al treilea rând, studiul grupurilor țintă a fost ușăr tras de păr de către tăticii și mămicile Secției de Economie Matematică. Îmi amintesc de un referat făcut de un corifeu MB, despre o așa-zisă nevoie socială pentru o nu știu ce specializare la doctorat și la care acela anexa tot felul de documente din tot felul de locuri prin acre tot felul de prieteni sau lingăi arătau cât de necesară este chestia. Este clar că și în cazul  Secției de Economie Matematică este vorba de două grupuri țintă. Unul este format din studenți care au interese foarte clare și celălalt este format din beneficiari, adică organizațiile care au nevoie de specialiștii pe care Secția de Economie Matematică îi produce. Studentul știe cu mult mai bine ce interese are și de aceea trebuie studiat acest grup țintă. Este o ușoară contradicție între ceea ce vor profesorii și ceea ce vor studenții. Profesorii vor norme și etalarea de cursuri savante pe chestiuni pe care ei le gred interesante. Studenții vor acele cunoștințe care să le permită ocuparea de locuri de muncă bănăase și de succes. Grupul țintă al organizațiilor care au nevoie de cei ce termină Secția de Economie Matematică de pe piața muncii formează o listă cu destul de multe limitări, mai ales că în ASE există o facultate și anume Facultatea de Finante, Asigurari, Banci si Burse de Valori, und cei admiși intrau cu medii astronomice, ceea ce dovedea că este vorba de materie primă de foarte bună calitate din start.

În al patrulea rând planurile de învățământ au fost făcute pentru profesori și mai puțin pentru studenți, lucru demonstrat de modul în care studenții depuneau opțiunile după primii doi ani. Erau ocupate secțiile de Cibernetică și Informatică, apoi venea la rând secția de Statistică, iar la Secția de Economie Matematică depuneau cereri studenți cu medii dintre cele mai descurajante. Sunt sigur că niște planuri de învățământ deosebit de atractive ar fi schimbat situația, ceea ce ar fi presupus:

- discipline de informatică ortogonale cu cele de la secția de specialitate;

- profesori celebri care să predea cursuri spectaculoase;

- contracte cu instituții internaționale cu oferte de salarii cu mult peste cele din IT.

N-a fost să fie și an de ani lucrurile au mers spre o direcție greșită, elementele de suficiență și automulțumire din zona de management au dus la subțierea abordării. Învățăturile lui Mao spun că dacă vrei să ai pepeni, trebuie zilnic să-i uzi. Așa stând lucrurile, nu s-au produs corecțiile profunde care să ducă Secția de Economie Matematică pe linia de plutire.

Ar exista și următorul rând al analizei, numai că nu se merită să continui. Am fost martorul nașterii acestei secții, dar și martorul decesului ei. Când nimeni nu ascultă de nimic, sfârșitul este previzibil și implacabil. Eu am văzut insuccesul Secției de Economie matematică asemenei unei proiecții la o altă scară a ceea ce Manea Măcescu a realizat, țnsă cu succes, în zona Ciberneticii Economice.La vremuri mari, oameni mari! În caz contrar, na, asta e!

Parcă văd o lespede de marmură albă și  rece pe un mormânt imaginar, pe care stau scrise:

 Economia Matematică †

(1995 - 2005)

(03 aprilie 2016)