Șefii catedrei de Cibernetică Economică

În timp, catedra de Cibernetică Economică a avut mai mulți șefi, fiecare dintre ei căutând să ducă mai departe tradițiile venite din vremurile de pionierat, când standardele erau la cote foarte înalte pentru că funcționa legătura profesorilor din catedră  cu cercetătorii din ICI, ITC și DCS și cu specialiștii din marile Centre de Calcul de la unele ministere, centrale sau combinate de producție dar și cu analiștii din Centrul de Calcul.

Profesorul Manea Mănescu a dominat ani în șir de pe poziția de șef real al Catedrei de Cibernetică Economică bunul mers, începând cu planurile de învățământ, selectarea celor care intrau la ore și menținerea exigenței în alegerea studenților. Nu mișca nimic fără ca MM să nu știe. Toată lumea dorea ca faptele ce vor ajunge la MM să fie numai cele pozitive. De aceea eforturile de a scrie cărți, de a ține cursuri de înalt nive, ți de a coordona lucrări de licență valoroase, era în atenția tuturor, fie profesori, fie cercetători, fie specialiști din producâție.

Profesorul Ludovic Tovissi în calitatea sa de șef de catedra, locțiitor cum îi plăcea să-și zică pentru a menține tradiția ca MM să fie șeful suprem, a contribuit hotărâtor la creșterea calității tuturor laturilor muncii din catedră. Lui i se datorează acele elemente calitative spectaculoase care sunt pe planul întâi. Mă refer la aducerea în catedră a celor mai valoroși ansolvenți de matematică de la Universitate și a unor absolvenți de Politehnică. Așa s-au consolidat colectivele interdisciplinare ce au dominat ani în șir îbvățământul de cibernetică economică.

Profesorul Mircea Bulgaru a condus ca șef de catedră plin destinele catedrei. Au fost vremuri grele, căci au nfost anii melanjului dintre cibernetică și planificare. Atunci s-au produs niște mișcări pe care n-am reușit să le interpretez corect pentru că au avut loc plecări temporare dar și două plecări definitive din actedră și timpul a dovedit că s-a greșit.

Profesorul Virgil Sora a fost șef al catedrei pe perioadei în care învățământul superior economic suferea din cauza ingerințelor brutale ale politicului. După Revoluție a asistat la dezintegrarea catedrei. Mai întâi au plecat informaticienii. Apoi au plecat cei de la colectivul de cibernetică economică. Explicația trebuie căutată în acumulările de nemulțumiri ale unor profesori acre trăiau sub vremi, cum se zice în literatură.

Profesorul Emil Scarlat a fost primul șef de catedră după ce s-a produs desprinderea cadrelor didactice din colectivul de cibernetică, devenind catedră de sine-stătăttoare. Spre deosebire de noi cei din zona informaticii economice ei au plecat cu brand cu tot. Pe mandatul de șef al lui Emil Scarlat s-au obținut progrese remarcabile, structurarea pe colective a corespuns exigențelor pe care cibernetica trebuia să le ofere planurilor de învățământ.

Profesorul Eugen Țigănescu a fost acel șef de catedră care a reușit să țină balanța în echilibru și să mențină unele tendințe centrifuge date de orgoliile unor profesori care ani în șir au stat eclipsați de cei din Centrul de Calcul care colaborau direct cu Manea Mănescu și care țineau și cursurile de specialitate. Mulți dintre profesori ajunși la amturitatea lor profesională s-au remarcat prin publicarea de cărți imoportante și prin coordonarea de teze de doctorat pe domenii de avangardă din zona ciberneticii economice și nu numai.

Profesorul Dumitru Marin a fost ultimul șef de catedră, căci în anul 2011 a avut loc preluarea prin absorbție a catedrei de către catedra de informatica, devenind -DICE. Dispariția catedrei de cibernetică economică nu trebuie căutată în legi, regulamente și în argumente, ci în atitudini, pentru că neieșirea ciberneticii economice în afara facultății să se predea ca disciplină fundamentală așa cum sunt statistica, econometria, birotica spune foarte multe. Existența unei atitudini ostile față de informatică și mai ales un oarecare dispreț față de restul lumii care n-ar înțelege modelele sofisticate dacă nivelul de matematizare ar fi mai scăzut a creat adversități insurmontabile.

Se zice că fiecare pasăre pe limba ei piere și proverbul, înțelept în conținutul lui s-a verificat și aici, deși pe nedrept.
Traversând peste 20 de ani de activitate într-o catedră care se dezintegrează într-o secundă presupune că s-au acumulat contradicții și nimeni nu a dorit să dezamorseze conflicte.

(10 naprilie 2016)