Împilarea informaticii economice

Ca student în informatică economică din 1965 până în 1970 și ca asistent, lector, conferențiar și în final ca profesor universitar în domeniul informaticii economice, până anul 2008 am considerat că informatica economică a fost împilată și cu ea și eu m-am considerat, de asemenea împilat, pentru că:

• tot timpul informatica economică a beneficiat de dotare cu tehnică de calcul la inițiativa lui Manea Mănescu și niciodată  la inițiativa conducerii facultății, știut fiind faptul că șefii de catedră de la informatica de gestiune porneau ei cu dotările și cereau sprijinul conducerii ASE, în timp ce la noi apăreau tot timpul întrebări metafizice legate despre definirea informaticii economice, chiar și după 1990; de pomină a fost o ședință de consiliu profesoral în care un fost decan peren a avut zicerea că a fost decan ani în șir și nici acum nu știe ce e aia informatică economică; m-am liniștit pentru că o clipă mai târziu a zis un și la care a adăugat vesel nevoie mare domeniul ciberneticii economice, el statistician fiind și nu orice fel de statistician, ci;
• fondul de timp alocat disciplinelor de informatică s-a subțiat lent și sigur, fiind obiect de troc, fie pentru a satisface promisiunea unui conferențiar de a fi facut profesor, lucru care nu s-a întâmplat decaât târziu după 1989, fie pentru a face loc de promovare celor puternici de a deveni profesori în vremurile în care cabinetul 2 nu era așa de categoritc; când s-a făcut unirea aceea contra naturii, așa cum se face anusul contra naturii în medicină, în 1978 cu planificarea, pentru a asigura liniștea în condițiile în care MM era președinte la CSP,  și obraznicii din catdra de planificare veneau cu solicitări aberante, atunci decanii făceau plecăciuni pe seama disciplinelor de informatică; disciplinele de cibernetică ramaneau pe loc ca fond de timp că se temeau de MM, disciplinele de statistică erau ale lor și își tăiau creanga de sub piciorușe, deci fiind nereprezentați în structurile de putere, noi informaticienii pătimeam la greu;
• susținerea decanului, susținerea șefului de catedră erau la cota ZERO absolut, pentru că i-am văzut cum au dat-o în bâlbâială când un prorector politruc și mai ales sangvin s-a isterizat pe niște procente de promovabilitate; după ce ne-a jignit pe noi cei patru și aici numesc pe Valer Roșca, Ion Gh. Roșca, Gelu Apostol și pe mine, nici decanul și nici șeful de catedră nu au scos o vorbă; despre panoul rușinii trebuie să spun că numai un mare profesor de la contabilitate a impus scoaterea lui de la intrarea în ASE, considerându-l o mare rușine; nici în ședințele de partid nu i-am văzut pe cei din conducerea catedrei sau a facultății dând în brânci nici când un gunoi din catedra de economie a zis ca nu este nicio dificultate in a folosi instrucțiuni în limbajele de programare, că toate legile se aplică folosind instrucțiuni și norme de aplicare a lor;
• ideia de asuprire a fost continuă și accentuată, deși colegii din subcolectivul de informatică economică al catedrei de cibernetică se zbuciumau să iasă în lume; n-am văzut niciodată o inițiativă d apreciere a celor care publicau cărți în editurole mari din țară; erau muțli colegi care făceau acest lucru și totul era trecut sub tăcere în ședințele de catedră; deși nu costau bani, niște vorbe frumoase de apreciere se impuneau, dar n-a fost să fie; nici ăn cazul lucrării INFORMATICA publicată de către subcolectiv și apărută la Editura Științifică și Enciclopedică nu s-a suflat o vorbă, deși sunt sigur că toți coautorii așteptau așa ceva; urât din partea lor, a conducătorilor; să nu uit incidentul în care ațâțați de un nefericit din subcolectivul de informatică, am fost puz la zid ca am publicat un articol într-o mare editură care îmi trimesese într-un plic 30 de foto-copii, plic deschis aiurea de un curios; în loc să mi se spună bla, bla, bla, am fost luat la palme, cum se zice; replica a fost că forul științific de care am ascultat era Ileana Trandafir de la ICI și nu pigmeii care se ocupau de cu totul altceva.

În concluzie, ruperea celor de la informatică de catedra-mamă nu s-ar fi produs în vecii vecilor dacă acolo era acea atmosferă de iubire subită și de respect. Nu a fost așa ceva chiar dacă diferențele de valoare erau ca de la cer la pământ, vizibile prin dinamică. În timp ce noi cei din informatică eram la zi și dacă erau schimbări în IT și noi le introduceam în cursurile noastre, ceilalți continuau să predea după cursurile cu foi îngălbenite după care învățaseră în studențiile lor. Cu un distins matematician, zgomotos și cam obrăznicuț cînd o lua la bord, discuția a fost să-mi arate și mie o teoremp descoperită după 1960 pe care a introdus-o în cursul său de analiză matematică; a fost tăcere, așa cum și pe la statistică lucrurile erau ușor înțeoenite.
Nu mai sunt supărat, pentru că din 1990 lucrurile s-au așezat pe făgaș normal și prin înființarea catedrei de Informatică Economică, adevărul a ieșit la suprafață ca untdelemnul în apă. Totuși rezolvarea a devenit totală și am ieșit din împilare, abia prin 2005 când a apărut specializarea la doctorat numită Informatică economică. Să-i dea Dumnezeu sănătate profesorului Dumitru Miron, căci el pe când era secretar de stat a acceptat propunerea unui umildirectoraș din MEC din direcția de informatizare și personal, care cu voia voastră ea je.

(16 aprilie 2016)