LCCE

LCCE înseamna Laboratoarele Catedrei de Cibernetică Economică și au fost creația lui Manea Mănescu. Am apreciat întotdeauna pe acei oameni care folosesc roata, folosesc apa caldă, nu descoperă ei roata, nu descoperă ei apa caldă. La noi parcă este un făcut. Descoperim noi totul, ca și cum în această lume nu ar exista nimic. Un tip, critic și istoric literar a scris ceva despre protocronism și vai lui, arăta cât de viteji am fost și suntem noi în literatura universală prin ceea ce am introdus acolo. Și când mă gândesc că Scrisoarea băiatului ăla de la Cîmpulung a fost după 1200en în timp ce Ovidius și Homer scriau cu mult îen.

Așa că, revenind la oile noastre, Manea Mănescu a vizitat USA și:

- a văzut ca acolo se folosesc calculatoarele electronice și mașini mecanografice peste tot;

- cercetarea științifică se face în universități în mari laboratoare;

- triada învățământ-cercetare-producție funcționează;

- profesioniștii din producție trebuie să predea cursuri în universități;

- e imperios necesar să se separe politicianismul de performanța din învățământ.

Deci, pornind de la această filosofie Manea Mănescu a creat:

- niște nuclee de cercetare cu absolventi exceptionali;

- o facultate selectând elevii cei mai buni pentru a deveni studenți;

- reunit sub aceeași umbrelă matematicieni, ingineri și economiști;

- specializări aliniate exigențelor occidentale;

- o bibliotecă la etajul 7 foarte tare și specializată;

- un sistem de selecție a cercetătorilor pe valoare, nu pe dosar ca în alte locuri tot din ASE.

În vara lui 1969 când am făcut proactica în LCCE, acestea erau comasate în clădirea din Eminescu a ASE, la parter. În 1970, deja exista clădirea cu 7 etaje de pe Macedonski și acolo era pe etaje laboratoarele, care au stat nemișcate până la revoluție.

La parter erau calculatoarele și dispeceratul de primire cartele și dde predare cartele și imprimante.

La etajul întâi era laboratorul lui Homescu destinat gestionării lucrului cu cartele și a celorlalte echipamente. Acolo, mult timp a avut birou marele Iulian Satran.

La etajul al doilea erau birourile și pe acolo am petrecut și eu pe când lucram cu Traian Surcel, colegul meu din studenție, excelent dezvoltator de sisteme informatice și aici  mă refer la cel cu ROMCHIM, printre puținele care erau în uz curent.

La etajul trei era laboratorul lui Vasile Ionescu, unde lucrau prietenii mei și unde mulți ani am avut birou unde acum este laboratorul și sala de seminar 2320.

Etajul  al patrulea era al directorului. Acolo era cabinetul lui MM și sala de Consiliu, 2416, unde acum se țin teze de doctorat și unde este interzis să se mai dea bairamuri.

La etajul cinci avea laborator Altăr cu nenumărații lui ciberneticieni valoroși. Despre toți am scris la mine la adresa:

http://www.ionivan.ro/AAMEMORII 2013 completari/cei din centrul de calcul 0000.htm

Am amintiri de excepție legate de activitatea celor de acolo, toti tineri entuziaști, dornici să miște munții din loc.

După 1989 s-a distrus LCCE ca tot ce mai mergea pe Dâmbovița-n jos, râul mizericordios, iar în loc nu s-a pus nimic. Adică acolo exista acul DICE - departamentul de Informatică și Cibernetică Economică.

(10 aprilie 2016)