Definiția ciberneticii din anul 1962

Dicționarul Enciclopedic Român, publicat de Editura Politică, la volumul întâi, literele A-C, apărut în anul 1962 la paginile 621 și 622 are definiția ciberneticii. După ce sunt scrise acolo lucruri decente, autorii articolului politizează într-un mod tendențios rolul ciberneticii, care prin dicționarele tipărite la noi după traduceri rusești era considerată ă știință imperialista.

Dar să preiau din textul dicționarului:

.............................

Alături de celelalte cuceriri ale tehnicii moderne, în capitalism, aplicarea în producție a ciberneticii, duce la adâncirea contradicțiilor societății capitaliste, la intensificarea exploatării oamenilor muncii, la creșterea catastrofală a șomajului. În țările socialiste, introducerea ciberneticii în producție este subordonată intereselor creșterii continue a bunăstării membrilor societății și contribuie la ștergerea decalajelor dintre munca fizică și munca intelectuală, la dezvoltarea multilaterală și la sporirea capacității creatoare a oamenilor, ca urmare a eliberării lor de muncile grele și de rutină, la creșterea ritmului de construire a bazei tehnico-materiale a sicialismului și comunismului; ea este însoțită de reducerea sistematică a zilei de muncă, o dată cu creșterea veniturilor reale ale tuturor cetățenilor.

.............................

La acea dată nu se spunea nicio vorbă despre cibernetica economică. Se vorbește acolo de cibernetică matematică, de cibernetică tehnică și de cibernetică biologică.

În volumul al III-lea al Dicționarului Encicliopedic Român, literele K-P, la pagina 296, la prezentarea lui Manea Mănescu este scris:

..................................

Are lucrări în domeniul statisticii, al analizei nivelului de trai al populației, în domeniul folosirii în țara noastră a tehnicii  calculului economic și statistic, a ciberneticii economice, a sistemului informațional economic.

....................................

În anii de dinaintea apariției acestei lucrări monumentale în trei volume, cibernetica era denumită știință realcționară, numai și numai pentru că fusese descoperită de un american. A fost foarte dificil să se reconsidere conceptul, dar cu eforturi mari s-a depășit stadiul acela pentru că tehnica de calcul era singura soluție de a dezvolta centralismul, specific planificării la nivel macroeconomic și pentru a gestiona procesele de culegere a datelor pentru a face un control eficient și pentru a lua decizii în cunoștință de cauză de la centrul de comandă.

Chiar dacă în deceniul al VI-lea al secolului trecut interpretările erau marcate de lupta de clasă translatată și în știință, la IFA se produceau calculatoarele CIFA bazate pe tuburi catodice, țara noastră fiind atunci al treilea producător în lume de calculatoare.

(11 mai 2016)

Brâncuși către Auguste Rodin via cibernetica economică

Cosntantin Brâncuși a refuzat sa lucreze ca practician în atelierul lui Auguste Rodin spunând: rien ne pousse à l’ombre des grands arbres, ceea ce în limba noastră se traduce prin: la umbra marilor copaci nu crește nimic, ceea ce este foarte adevărat. Am trăit zeci de ani să văd că într-adevăr, la umbra foarte deasă a unui copac, fără a fi mare, dar stufos, au crescut prea puțin plante, care dacă aveau lumică și pământ roditor ar fi devenit pădure falnică.

Trebuie luate lucrurile așa cum au fost ele, care s-au constituit ca un dat și care s-au perpetuat din cauza unui context bazat pe teamă, lașitate și lipsă de viziune, întrucât ziua de mâine i-a dominat de oameni tot așa cum se întâmplîă și acum. Lipsa vocației de a construi, dominanța de a demola și dea cârcoti au determinat atitudini greu de înțeles de un nordic, dar și de unul venit din Lumea Nouă. În luările mele de poziție am arătat că manea Mănescu, cel care este considerat și tăticul dar și mămica ciberneticii economice în țara noastră, pe lângă merite, a avut și multe chestiuni pe care ar trebui să le bag în categoria greșelilor, dacă nu ar fi fost realizate cu concursul unor oameni din jurul său, nefericit aleși pentru a-i duce ideile în mase, la nivelul de execuție. 

• Manea Mănescu înființează Centrul de Calcul al ASE cu un departament de modelare cibernetică, format dintr-o echipă tânără, preponderent având în componență matematicieni, câțiva ingineri și absolvenți ai sectiei de Mecanizare; mai tîrziu s-au alăturat absolvenți chiar ai secției de cibernetică economică.
• ManeaMănescu constituie catedra de Cibernetică Economică având trei subcolective, unul de statistică avand preponderent  full profesori universitari, un subcolectiv de informatică, foarte numeros, format din tineri ingineri, matematicieni și absolvenți ai sectiei de Mecanizare; al treilea colectiv de cadre didactice era cel de cibernetică economică, puțin numeros din care Dunitru Marin, Gheorghe Oprescu, Floare Mustață, Nica Vasile erau matematicieni, Scarlat Emil și Anca Andrei erau chiar absolvenți ai secției de Cibernetică Economică,  conferențiarii Gheorghe Bodur și Marcel Stoica erau ingineri, iar conferențiarul Eugen Țigănescu era absolvent de Statistică.
• Pe un fond de ore de predare limitat ca volum, subcolectivul de cadre didactice de cibernetică economică a avut de suferit, întrucât ani de zile cursurile au fost predate de cercetătorii din centrul de Calcul deși tinerele cadre didactice terminaseră mai toate și o a doua facultate, aveau deja doctorate și publicaseră lucrări importante, fără ca titlurile acestora să conțină sintagma cibernetică economică, interzisă din varii motive în epocă. Afirm cu tărie că nu au fost condiții de dezvoltare a colegilor noștri cadre didactice care activau în domeniul ciberneticii economice datorită unui context artificial creat, prin anveloparea lui Manea Mănescu astfel încât la acesta nu ajungeau nici probleme și nici soluții. De nenumărate ori ce visau unii erau spuse la bază ca fiind ideile lui Manea Mănescu sau chestii la care acesta s-ar fi gândit, fără să fie nimeni sigur că așa au stat lucrurile. Cei ce trebuiau să decodeze mesajele lui Manea Mănescu le interpretau și le transformau în pamflete care nu aveau nicio legătură cu spusele inițiale.
• Este clar că celebra zicere a maestrului de la Hobița era de mare actualitate în acele vremuri și fără să greșesc voi face următoarea relatare: copacul era nu foarte mare dar prin puterea dată de partid avea crengi larg desfășurate și un frunziș normal, făcea umbră, dar umbra lui era ca a oricărui copac. În timp, așa cum se întâmplă în toate pădurile, pe acest copac s-au agățat plante care au fosmat o țesătură deasă și aici îi numerc pe totți profitorii care roiau în jurul lui Manea Mănescu și vorbeau în numele lui, sau amenințau că merg la el să spună una-alta. Să nu mă supăr, că îi știu pe toți, iar cei în fața cărora și-au arătat mușchii trăiesc și pentru faptul că au suferit direct nu cred că vor infirma dacă voi da acele nume infame. Copacul năpădit de plante  parazite agățătoare a făcut o umbră atât de deasă încât cu toate eforturile, plantele de pe o mare suprafață au rămas fără lumina binecuvântată a soarelui. Norocul a fost că a venit ziua de 22 decembrie 1989.
• S-a dezvoltat și un fenomen pervers, acela de a folosi tot ce era de folosit în scopuri de a asupri, de a domina și de a frâna. Nu există o explicație rezonabilă la dezvoltarea de mecanisme care să aibă ca efect diminuarea ponderii disciplinelor de informatică atât timp cât în vremea comunismului decani ai facultății de Cibernetică Economică au provenit de la Statistică. Nu am să uit cum Informatica Economică tot timpul a fost presată ca într-un clește, fără succes din două direcții, chiar din interiorul facultății. mergând pe principiul divide et impera, conducrile catedrei de Cibernetică Economică în succesiunea lor nu au facut decât să procedeze discreționar la promovarea tinerilor, dar ceea ce era mizerabil consta în a nu a-i aprecia sub nicio formă pe cei care căutau să se afirme publicând sau aprticipând la manifestări științifice majore.
• După constituirea Catedrei de Cibernetică Economică prin separarea de catedra mamă, am crezut că dezvoltarea va fi impetuoasă, ceea ce nu s-a întâmplat. Au rămas o serie de reminiscențe care si-au pus amprenta asupra întregului mers, care nu a fost obligatoriu un mers ascendent. Îmi soseau tot felul de legende despre cum se alcătuia acolo statul de funcțiuni, despre apetența de a izgono informatica din planurile de învățământ și de a rămâne cu disciplinele doar în interiorul facultății CSIE. În lipsa unei viziuni dinamice și mai ales printr-un mod de a irita pe unii și pe alții prin uitatul în grădinile colegilor de la alte facultăți, s-a definit un context ostil domeniului ciberneticii economice. Nu este suficient a ieși în Piața Romană să strigi: eu sunt cel mai cel! Trebuie dovedit prin fapre, care inseamnă cărți publicate, articole publicate în reviste de top, participări la conferințe de mare impact, dezvoltarea de personalități de mare anvergură și accentuarea diferențelor domeniului ciberneticii economice față de toate celelalte domenii din ASE, cel mai important lucru fiind acceptarea cu seninătatea argumentelor irefutabile a acestor diferențe de către cei din jur.

Au trecut patru ani de la dispariția catedrei fanion a facultății CSIE și lecția nu a fost înțeleasă de cei care trebuiau să facă tot ce trebuia să facă pentru a realiza acea restartare absolut necesară. Îmi aduc aminte de Capitulațiile încheiate în negura istoriei de Țara Românească și Moldova cu Poarta Otomană prin care se lăsa o oarecare libertate acestora, dar ele trebuiau să plătească tribut și să se abțină de la acte ostiile față de Înalta Poartă. Iată, că în anul de grație 2011 exact ca în vremurile de demult s-au încheiat tot un fel de capitulații, numite pompos acum absorbție cu reluarea în titulatură a sintagmei cibernetică economică, noua structură numindu-se prescurtat DICE. În noile capitulații prin ostilitate față de Înalta Poartă se înțelege și tentativa de puci nereușit din vara lui 2014. La umbra copacului năpădit de plante parazite nu numai ca nu crește nimic, dar însuși copacul moare. Acum trebuie să moară și stăpânul și capra lui.

În toate este un început, deci și în cibernetică

Am trăit vremurile când dicționarele traduse cu docilitate din limba rusă arătau că cibernetica este o știință reacționară. Ceva mai târziu, am avut ocazia să cumpăr din anticariat cartea de 272 de pagini a lui Norbert WIENER intitulată Cibernetica sau ştiinţa comenzii şi comunicării la fiinţe şi maşini, publicată în 1966 la  Editura ştiinţifică.

Cartea am cumpărat-o dintr-un anticariat și arată apetența românilor pentru tot ceea ce este nou în lume. Cartea în original era intitulată Cybernetics, or control and communication in the animal and the machine și a fost publicată în anul 1948. Acum dacă facem scăderea din 1966 a  lui 1948, rezultă o întârzâiere  de 18 ani față de publicarea în românește. Sunt sigur că în alte limbi cartea a fost publicată chiar după 1966...

În 1975 profesorul J. ROSE i-a oferit lui Manea Mănescu medalia Norbert Wiener. Știu că ani în șir profesorul Manea MĂnescu s-a oferit să doneze Facultății de Cibernetică întreaga sa arhivă, diplomele și medaliile primite. Din nu știu ce pufoare, oferta a fost refuzată și iată-ne săraci și goi, fără istorie, căci cu siguranță, în arhiva lui Manea Mănescu s-ar fi găsit nenumărate documente vitale pentru o ISTORIE A CIBERNETICII ECONOMICE DIN ROMÂNIA. Stau și mă întreb, așa pentru mine, dacă vreunul dintre colaboratorii săi mai tineri a avut inspirația să-l viziteze și să se ofere să ia acea arhivă, iar în 2017 să avem surpriza că pune în mijocul sălii 2304 un lădoi de documente de o valoare inestimabilă. Desigur că visez...

(14 aprilie 2016)

LCCE

LCCE înseamna Laboratoarele Catedrei de Cibernetică Economică și au fost creația lui Manea Mănescu. Am apreciat întotdeauna pe acei oameni care folosesc roata, folosesc apa caldă, nu descoperă ei roata, nu descoperă ei apa caldă. La noi parcă este un făcut. Descoperim noi totul, ca și cum în această lume nu ar exista nimic. Un tip, critic și istoric literar a scris ceva despre protocronism și vai lui, arăta cât de viteji am fost și suntem noi în literatura universală prin ceea ce am introdus acolo. Și când mă gândesc că Scrisoarea băiatului ăla de la Cîmpulung a fost după 1200en în timp ce Ovidius și Homer scriau cu mult îen.

Așa că, revenind la oile noastre, Manea Mănescu a vizitat USA și:

- a văzut ca acolo se folosesc calculatoarele electronice și mașini mecanografice peste tot;

- cercetarea științifică se face în universități în mari laboratoare;

- triada învățământ-cercetare-producție funcționează;

- profesioniștii din producție trebuie să predea cursuri în universități;

- e imperios necesar să se separe politicianismul de performanța din învățământ.

Deci, pornind de la această filosofie Manea Mănescu a creat:

- niște nuclee de cercetare cu absolventi exceptionali;

- o facultate selectând elevii cei mai buni pentru a deveni studenți;

- reunit sub aceeași umbrelă matematicieni, ingineri și economiști;

- specializări aliniate exigențelor occidentale;

- o bibliotecă la etajul 7 foarte tare și specializată;

- un sistem de selecție a cercetătorilor pe valoare, nu pe dosar ca în alte locuri tot din ASE.

În vara lui 1969 când am făcut proactica în LCCE, acestea erau comasate în clădirea din Eminescu a ASE, la parter. În 1970, deja exista clădirea cu 7 etaje de pe Macedonski și acolo era pe etaje laboratoarele, care au stat nemișcate până la revoluție.

La parter erau calculatoarele și dispeceratul de primire cartele și dde predare cartele și imprimante.

La etajul întâi era laboratorul lui Homescu destinat gestionării lucrului cu cartele și a celorlalte echipamente. Acolo, mult timp a avut birou marele Iulian Satran.

La etajul al doilea erau birourile și pe acolo am petrecut și eu pe când lucram cu Traian Surcel, colegul meu din studenție, excelent dezvoltator de sisteme informatice și aici  mă refer la cel cu ROMCHIM, printre puținele care erau în uz curent.

La etajul trei era laboratorul lui Vasile Ionescu, unde lucrau prietenii mei și unde mulți ani am avut birou unde acum este laboratorul și sala de seminar 2320.

Etajul  al patrulea era al directorului. Acolo era cabinetul lui MM și sala de Consiliu, 2416, unde acum se țin teze de doctorat și unde este interzis să se mai dea bairamuri.

La etajul cinci avea laborator Altăr cu nenumărații lui ciberneticieni valoroși. Despre toți am scris la mine la adresa:

http://www.ionivan.ro/AAMEMORII 2013 completari/cei din centrul de calcul 0000.htm

Am amintiri de excepție legate de activitatea celor de acolo, toti tineri entuziaști, dornici să miște munții din loc.

După 1989 s-a distrus LCCE ca tot ce mai mergea pe Dâmbovița-n jos, râul mizericordios, iar în loc nu s-a pus nimic. Adică acolo exista acul DICE - departamentul de Informatică și Cibernetică Economică.

(10 aprilie 2016)

Tăticul ciberneticii economice românești

Să n-o mai lungesc. Tăticul ciberneticii economice românești este Manea MĂNESCU.

El a contribuit semnificativ la crearea Facultății de Calcul Economic și Cibernetică Ecomonocă, facultate ce a devenit în 1978 facultatea de Planificare și Cibernetică Economică și din 1990 și în zilele noastre are numele de Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică. El a scris o carte de Cibernetică Economică.

 Manea MĂNESCU a contribuit hotărâtor la realizarea a trei clădiri ale ASE în centrul Bucureștilor, din care două sunt ale ciberneticii și în ziua de azi.

Manea MĂNESCU a fondat Revista Studii și Cercetări de calcul Economic și Cibernetică Economică, a cărei variantă în limba engleză este catalogată ISI.

E momentul de a separa grâul de neghină. Chiar dacă atunci cât atimp a trăit după decembrie 1989 nimeni din ASE nu a avut curajul să-l invite să vină în Facultatea de Cibernetică pe care a ctitorit-o, în 2017 când se vor împlini 50 de ani ai facultății,probabil va fi omagiat și nu lăsat în uitare ca până acum de contemporanii nerecunoscători.Mă aștept ca în anul 2017 figura ilustrului tătic al ciberneticii economice să nu mai fie trecută cu vederea din varii motive. Așa cum literatura român nu-l analizează pe Octavian Goga ca om politic și cei din domeniul ciberneticii ar fi momentul să separe apele. Una a fost  Manea MĂNESCU ca om politic și cu totul altceva este Manea MĂNESCU ciberneticianul și făuritorul de școală de înaltă clasă. Punct.

(02 aprilie 2016)