Brâncuși către Auguste Rodin via cibernetica economică

Cosntantin Brâncuși a refuzat sa lucreze ca practician în atelierul lui Auguste Rodin spunând: rien ne pousse à l’ombre des grands arbres, ceea ce în limba noastră se traduce prin: la umbra marilor copaci nu crește nimic, ceea ce este foarte adevărat. Am trăit zeci de ani să văd că într-adevăr, la umbra foarte deasă a unui copac, fără a fi mare, dar stufos, au crescut prea puțin plante, care dacă aveau lumică și pământ roditor ar fi devenit pădure falnică.

Trebuie luate lucrurile așa cum au fost ele, care s-au constituit ca un dat și care s-au perpetuat din cauza unui context bazat pe teamă, lașitate și lipsă de viziune, întrucât ziua de mâine i-a dominat de oameni tot așa cum se întâmplîă și acum. Lipsa vocației de a construi, dominanța de a demola și dea cârcoti au determinat atitudini greu de înțeles de un nordic, dar și de unul venit din Lumea Nouă. În luările mele de poziție am arătat că manea Mănescu, cel care este considerat și tăticul dar și mămica ciberneticii economice în țara noastră, pe lângă merite, a avut și multe chestiuni pe care ar trebui să le bag în categoria greșelilor, dacă nu ar fi fost realizate cu concursul unor oameni din jurul său, nefericit aleși pentru a-i duce ideile în mase, la nivelul de execuție. 

• Manea Mănescu înființează Centrul de Calcul al ASE cu un departament de modelare cibernetică, format dintr-o echipă tânără, preponderent având în componență matematicieni, câțiva ingineri și absolvenți ai sectiei de Mecanizare; mai tîrziu s-au alăturat absolvenți chiar ai secției de cibernetică economică.
• ManeaMănescu constituie catedra de Cibernetică Economică având trei subcolective, unul de statistică avand preponderent  full profesori universitari, un subcolectiv de informatică, foarte numeros, format din tineri ingineri, matematicieni și absolvenți ai sectiei de Mecanizare; al treilea colectiv de cadre didactice era cel de cibernetică economică, puțin numeros din care Dunitru Marin, Gheorghe Oprescu, Floare Mustață, Nica Vasile erau matematicieni, Scarlat Emil și Anca Andrei erau chiar absolvenți ai secției de Cibernetică Economică,  conferențiarii Gheorghe Bodur și Marcel Stoica erau ingineri, iar conferențiarul Eugen Țigănescu era absolvent de Statistică.
• Pe un fond de ore de predare limitat ca volum, subcolectivul de cadre didactice de cibernetică economică a avut de suferit, întrucât ani de zile cursurile au fost predate de cercetătorii din centrul de Calcul deși tinerele cadre didactice terminaseră mai toate și o a doua facultate, aveau deja doctorate și publicaseră lucrări importante, fără ca titlurile acestora să conțină sintagma cibernetică economică, interzisă din varii motive în epocă. Afirm cu tărie că nu au fost condiții de dezvoltare a colegilor noștri cadre didactice care activau în domeniul ciberneticii economice datorită unui context artificial creat, prin anveloparea lui Manea Mănescu astfel încât la acesta nu ajungeau nici probleme și nici soluții. De nenumărate ori ce visau unii erau spuse la bază ca fiind ideile lui Manea Mănescu sau chestii la care acesta s-ar fi gândit, fără să fie nimeni sigur că așa au stat lucrurile. Cei ce trebuiau să decodeze mesajele lui Manea Mănescu le interpretau și le transformau în pamflete care nu aveau nicio legătură cu spusele inițiale.
• Este clar că celebra zicere a maestrului de la Hobița era de mare actualitate în acele vremuri și fără să greșesc voi face următoarea relatare: copacul era nu foarte mare dar prin puterea dată de partid avea crengi larg desfășurate și un frunziș normal, făcea umbră, dar umbra lui era ca a oricărui copac. În timp, așa cum se întâmplă în toate pădurile, pe acest copac s-au agățat plante care au fosmat o țesătură deasă și aici îi numerc pe totți profitorii care roiau în jurul lui Manea Mănescu și vorbeau în numele lui, sau amenințau că merg la el să spună una-alta. Să nu mă supăr, că îi știu pe toți, iar cei în fața cărora și-au arătat mușchii trăiesc și pentru faptul că au suferit direct nu cred că vor infirma dacă voi da acele nume infame. Copacul năpădit de plante  parazite agățătoare a făcut o umbră atât de deasă încât cu toate eforturile, plantele de pe o mare suprafață au rămas fără lumina binecuvântată a soarelui. Norocul a fost că a venit ziua de 22 decembrie 1989.
• S-a dezvoltat și un fenomen pervers, acela de a folosi tot ce era de folosit în scopuri de a asupri, de a domina și de a frâna. Nu există o explicație rezonabilă la dezvoltarea de mecanisme care să aibă ca efect diminuarea ponderii disciplinelor de informatică atât timp cât în vremea comunismului decani ai facultății de Cibernetică Economică au provenit de la Statistică. Nu am să uit cum Informatica Economică tot timpul a fost presată ca într-un clește, fără succes din două direcții, chiar din interiorul facultății. mergând pe principiul divide et impera, conducrile catedrei de Cibernetică Economică în succesiunea lor nu au facut decât să procedeze discreționar la promovarea tinerilor, dar ceea ce era mizerabil consta în a nu a-i aprecia sub nicio formă pe cei care căutau să se afirme publicând sau aprticipând la manifestări științifice majore.
• După constituirea Catedrei de Cibernetică Economică prin separarea de catedra mamă, am crezut că dezvoltarea va fi impetuoasă, ceea ce nu s-a întâmplat. Au rămas o serie de reminiscențe care si-au pus amprenta asupra întregului mers, care nu a fost obligatoriu un mers ascendent. Îmi soseau tot felul de legende despre cum se alcătuia acolo statul de funcțiuni, despre apetența de a izgono informatica din planurile de învățământ și de a rămâne cu disciplinele doar în interiorul facultății CSIE. În lipsa unei viziuni dinamice și mai ales printr-un mod de a irita pe unii și pe alții prin uitatul în grădinile colegilor de la alte facultăți, s-a definit un context ostil domeniului ciberneticii economice. Nu este suficient a ieși în Piața Romană să strigi: eu sunt cel mai cel! Trebuie dovedit prin fapre, care inseamnă cărți publicate, articole publicate în reviste de top, participări la conferințe de mare impact, dezvoltarea de personalități de mare anvergură și accentuarea diferențelor domeniului ciberneticii economice față de toate celelalte domenii din ASE, cel mai important lucru fiind acceptarea cu seninătatea argumentelor irefutabile a acestor diferențe de către cei din jur.

Au trecut patru ani de la dispariția catedrei fanion a facultății CSIE și lecția nu a fost înțeleasă de cei care trebuiau să facă tot ce trebuia să facă pentru a realiza acea restartare absolut necesară. Îmi aduc aminte de Capitulațiile încheiate în negura istoriei de Țara Românească și Moldova cu Poarta Otomană prin care se lăsa o oarecare libertate acestora, dar ele trebuiau să plătească tribut și să se abțină de la acte ostiile față de Înalta Poartă. Iată, că în anul de grație 2011 exact ca în vremurile de demult s-au încheiat tot un fel de capitulații, numite pompos acum absorbție cu reluarea în titulatură a sintagmei cibernetică economică, noua structură numindu-se prescurtat DICE. În noile capitulații prin ostilitate față de Înalta Poartă se înțelege și tentativa de puci nereușit din vara lui 2014. La umbra copacului năpădit de plante parazite nu numai ca nu crește nimic, dar însuși copacul moare. Acum trebuie să moară și stăpânul și capra lui.

Marele profesor și decan Geo VASILESCU

Profesorul Gheorghe Vasilescu, cunoscut in lumea universitarilor ca Geo Vasilescu era un om foarte special. 

In primul rand, in plan profesional. Avea cursul de STATISTICA INDUSTRIALA. Toti cei care i-au fost studenti spuneau despre profesorul geo Vasilescu ca era:

- la el acasa pe meserie

- documentat

- plin de har pedagogic

- clar in expunere

- logic in prezentare

- cu mult umor

- calm, perseverent si profund

- perfectionist

- respectuos cu toata lumea

- punctual.

Tinuta sa era distinsa. Mi-l amintesc tot timpul cu camasa alba, cu cravata asortata si cu costum de culoare inchisa, de cele mai multe ori bleumarin.

L-am intalnit prima data in 1969 cand am fost primit in partid. Luarea sa de cuvant de atunci m-a impresionat foarte mult. Mi-a pus niste intrebari. Am raspuns si dupa aceea a zis cateva vorbe despre ceea ce am raspuns eu. imi aduc aminte ca si acum. Era in sala 101 unde in ziua aceea avusesem niste cursuri iar seara a urmat acel eveniment care la vremea respectiva insemna foarte mult in viata oricarui tanar. Si acum dupa atatea ani, vorbele marelui Geo Vasilescu parca imi revin ca un ecou in minte. 

In al doilea rand, ca decan, Geo Vasilescu a pastorit facultatea de Cibernetica mai bine ca nimeni altul. A facut-o sa creasca si sa se dezvolte. Nesansa noastra ca au venit cate unul care in loc sa cladeasca a demolat cu btrio. Geo Vasilescu s-a zbuciumat in mandatele lui de dupa 1970 sa aduca acel nivel de calitate necesar unei mari facultati. Si a reusit. A creat scoala, a navigat printre vicistitudinile vremurilor. Nu i-a fost usor sa se strecoare printre cei care se haraiau enorm si care credeau fiecare la randul lui ca detine adevarul.

Unul nu voia sa dea sefia de catedra si se autointitula sef de catedra dar punea tot timpul pe altcineva in operativ. Celalalt de pe pozitia sa mai mica, dar tot importanta transmitea la randu-i mesaje aiuritoare. Iar decanul vasilescu trebuia sa le faca fata, adica sa primeasca toate bobarnacele si toti pumnii in cap datorati bizareriilor care ajungeau colo si colo di cele doua directii absolut contradictorii. Si a facu selectii de tineri si a modificat planurile de invatamant ca sa asigure o coerenta intregului proces. Oricine avea usa deschisa acolo la decanatul de pe Dorobanti.

Eu am avut niste intamplari interesante in care decanul Geo Vasilescu si-a dovedit adevarata sa valoare. In 1972, printr-o intamplare nenorocita eram pus in fata unei mizerii creata si intretinuta de un ins fara caracter, razbunator si nesabuit. Profesorul vasilescu a fost cel care nu mi-a semnat o cerere in care eu solicitam de fapt autodistrugerea mea asa cum un nemernic mi-o descrisese ca pe o eliberare dintr-o inchisoare imaginata de el dar care s-a dovedit a fi sansa lui de a iesi basma curata din acea fapta pe care micimea lui a construit-o ca razbunare a ceea ce avea sa ma defineasca si anume, de a nu accepta pile nici de la familie, nici de la colegi, nici de la puternicii zilei, nici de la nimeni.

Si datorita verticalitatii profesorului si decanului Geo Vasilescu, am ramas in invatamant.

In al treilea rand, datorita profesorului Geo Vasilescu, eu asistentul stagiar de acum cateva zeci de ani am devenit asistent titular. Eram intr-o baza de practica la Rm. Valcea si am primit un telefon. Trebuia sa fac dosarul de concurs. Cum? Cand? Norocul meu a fost cu secretara de la catedra, o doamna deosebita, doamna Florea si cu sefa de la personal Janette Cucu, ca numai ele au facut ceea ce se face ca eu sa depun un dosar. Si decanul, profesorul Vasilescu a reusit sa ntruneasca o comisie si sa dau examen pe post de asistent. vara, cand toti se strang greu, foarte greu, adica imposibil daca cineva nu doreste sa dea o solutie unei grele probleme. El a facut lucrul acela maret si am solutionat o problema pe langa care cuadratura cercului este o bagatela.

In al treilea rand, profesorul Geo Vasilescu, nemaifiind decan, nemaiavand un birou, impreuna cu niste tineri - Cusa, Talabur si Zaharia - jucau sah intr-o chitimie de langa closetul de pe etajul trei, langa sala 2305. Asta isteriza pe toata lumea. Cum, adica, de ce nu scrie articole? Cum adica, de ce nu cerceteaza? Cum adica, de ce nu face altceva? Cum adica, nu are treaba acasa? Cum adica, nu se implica politic? Si tot asa. Mai venea acolo si profesorul Tiganescu. Era o oaza de liniste pentru multi mai ales in anii grei in care si sa faci umbra era o chestie interpretabila. Pentru unii jocul acela de sah era o chestiune de optiune, pentru altii era o chestiune de analiza, iar pentru profesorul Vasilescu sunt sigur ca era o forma de a protesta in liniste si in tacere pentru ceea ce se intampla in jurul sau, incepand de la diswtrugerea facultatii in 1978 si pana la totalitatea mizeriilor propagate de sus si pana jos intr-un mediu care numai stiintific si civilizat nu era.

In al patrulea rand, comportamentului profesorului Vasilescu avea la baza o vasta experienta, gasind solutiile cele mai potrivite pentru fiecare situatie in parte. Intamplarea a facut ca prin anii 1980 sa fiu ales secretar BOB la seria A si profesorul vasilescu sa fie in birou, adica subalternul meu pe linie politica. Lucru care ma punea intr-o situatie delicata, dar de fiecare data profesorul a stiut sa vina exact cu solutia cea mai buna. Intr-o toamna dupa venirea din practicile agricole, ma trezesc cu o plangere a unei colege, cam zglobie colega, ca acuza pe un lector ca i-a facut avansuri si ca a avut un comportament imoral, dar fara a finaliza. Asa ca acest inscris ma punea intr-o situatie:

- delicata ca trebuia sa abordez o problema cu care nu ma mai confruntasem

- penibila ca trebuia sa discut cu fiecare si apoi cu amandoi

- groaznica prin faptul ca trebuia adusa in fata adunarii generale

- periculoasa ca nu se stia ce efecte va avea asupra tuturor colegilor un astfel de scandal

- deswtructuva prin efectele ce le aducea supra vinovatului care era dat afara din invatamant si isi pierdea si familia.
 - sa fie chemat colegul

- sa i se arate hartia acuzatoare

- sa fie convins ca lucrurile au avut finalizare

- paracioasa inventatoare precis va da inapoi.

Au fost parcursi toti acesti pasi.

Cand a venit petenta, i s-a pus in fata ceea ce a rezultat si s-a produs un lucru fenomenal. A smuls memoriul, a luat-o la fuga si a disparut mancand pamantul. Conflictul s-a stins. Am rasuflat usurat.

In alcincilea rand, imediat dupa revolutie, persoana cu cea mai mare autoritate de a conduce facultatea, unanim a fost recunoscuta in profesorul Geo Vasilescu. Pentru a doua oara, iata, profesorul s-a pus pe a recladi din ruine o facultate, asa cum o lasase si cum dupa aceea cu totii ceilalti au contribuit la demolare, cu voie sau fara voie, dar din interese meschine, cu siguranta.

S-a revenit la invatamantul de 5 ani.

S-a revenit la admitere din doua matematici si o fizica.

Au renascut cele 3 specializari: informatica, cibernetica si statistica.

S-a revenit la denumirea facultatii care a consacrat-o: Facultatea de Cibernetica, Statistica si Informatica Economica.

Planurile de invatamant au fost modernizate, in concordanta cu ceea ce se facea la marile universitati din America, vorbesc despre specializarea de informatica.

S-a procedat la promovarea oamenilor. Asa au aparut in catedra conferentiari doctori, profesori doctori.

S-a dat drumul la concursuri si au venit in catedrele din ASE tineri foarte valorosi, nu pe criterii politice cum se facuse inainte de 1989.

S-a desprin de vechea catedra de Cibernetica Economica un grup de profesori, formand o noua catedra, catedra de Informatica Economica, avandu-l ca sef pe tanarul conferentiar de atunci Ion Gh. Rosca, acualul rector al ASE de azi.

Asadar, pe mandatul de decan de dupa revolutie al profesorului Geo Vasilescu, facultatea CSIE a atins apogeul. A revenit la nivelul avut undeva in anii 1975.

Ceilalti decani au prins vremuri bizare in care facultatea a luat-o in jos, reducandu-se la 4 ani, apoi la 3 ani. Au aparut mastere si doctorate dar cu claritate se vede ca nivelul absolventilor nu este ceea ce a fost...

In al saselea rand am apreciat opozitia profesorului geo vasilescu in ceea ce priveste validarea ocuparii postului de profesor de catre Dan Voiculescu, cel din a carui porunca se varuise un closet in cladirea din Eminescu unde salasuia ceva legat de organizarea facultatii REI. Fostul purtator de cuvand al guvernului, acum ceva pe la GRIVCO, micutul Mihnea Cponstantinescu, tot trimitea in niste plicuri, scrisori protocolare in care evidentia opera maestrului Dan, despre care Basescu nu contenea in a-l face mult mai tarziu Felix motanul, neuitand de a introduce in plic si cate o carte cu coperti tari, cu texte cu litere imense, tiparite pe hartie de calitate excelenta.

Si multi membri ai Senatului erau iritati si votau impotriva. Mai tarziu au mai venit si altii profesori in ASE fara sa fi tinut o ora dar erau pe mari pozitii sau facusera mari servicii daca nu institutiei, unuia sau altuia din staff-ul acesteia.

In al saptelea rand, dupa multi ani, profesorul vasilescu a devenit sef al catedrei de statistica, fiind respectat de cei de acolo pentru ceea ce era ca profesor si mai ales pentru ca facuse oameni pe multi dintre cei care ii erau colegi, lucru ce s-a dovedit sa-i fie fatal, caci mana celui salvat te va ucide, zice un proverb si asa a fost. Anii au trecut, a venit vremea pensionarii. Mai tinerii sai colegi, nerabdatori si lipsiti de respect au facut un gest murdar din a-l scoate din birou pe profesorul Geo Vasilescu, uitand ca nici peste ei timpul nu ramane implacabil pe loc. De unul s-a ales oale si ulcele si celalalt a iesit din decor simplu, ca o javra.

Desi, profesorul inainte de pensionare vorbea de pamantul si de via de vie pe care abia asteapta sa se ocupe, amana acel moment pentru ca ii era greu sa se desparta de ceea ce cladise. Prin consiliul profesoral, multi aveau impresia ca profesorul demoleaza ceea ce cladise. Nu era adevarat, el nu dorea sa fie coborata stacheta la acel nivel de mediocritate care bantuia pe acele vremuri Consiliul Profesoral al CSIE. ceea ce era evident, era strict legat de faptul ca vedea cum ceea ce cladise se ruina incet dar sigur, pentru ca este o eroare sa se creada ca invatamantul a fost distrus din exterior, de catre forte malefice. Nu, el a fost distrus incet si sigur de catre cei care au lucrat cu sarg in interior, asa cum viermele distruge marul cel mai fatos. asa este in viata, mai ales la romani. Fiecare cand ajunge sus are un talent absolut special in a distruge ceea ce a facut inaintasul sau pentru ca el crede in nimicnicia lui ca ceea ce face el este bine si durabil, iar ceea ce au afcut predecesorii este jalnic, superficial, ineficient, mediocru, aiurea, vulnerabil, adica trebuie distrus si atat.

Asa este orice revolutie, isi mananca fiii.

In al optulea rand, circulau barfe despre profesorul Geo vasilescu cum ca:

- n-a publicat cat trebuie

- ar conduce doctorate fara sa fie indreptatit

- ar lasa postul sau de profesor unui descendent direct

- si-a lasat nevasta pentru o secretara
 - nu mai voia sa plece in pensie

- pierdea timpul jucand sah in detrimentul stiintei

- fuma prea mult si stia bancuri de toate felurile

- avea persoane nesuferite pe care le detesta

- dorea sa faca o catedra de statistica informationala

- generatii de studenti invatau dupa aceleasi cursuri.

pe cei pe care eu i-am considerat oameni seriosi nu i-am auzit niciodata spunand vorbe urate despre profesorul vasilescu.

Cine n-are dusmani si clevetitori este neinteresant si Geo Vasilescu era un barbat interesant, spiritual si care avea tot timpul vorbele la el, mai ales vorbe bune. In rest, cei care au ceva de spus, mai ales de rau, sa se fereasca pentru ca multi ii pastreaza o amintire vie si isi aduc aminte cu mare placere de momentele in care erau in preajma marelui profesor.

In al noulea rand, cand am aflat ca Geo Vasilescu nu mai exista, nu am avut puterea sa merg sa vad anuntul din holul facultatii care i-a fost lui atat de draga si nici la cimitir nu am avut puterea sa merg. El era dintre foarte putinii oameni pe care imi doresc sa-i am numai vii in mintea mea pentru totdeauna. Inaltimea spiritului sau, nobletea si mai ales caracterul sau deosebit l-au facut sa fie unic, adica MARELE PROFESOR GEO VASILESCU.