Definiția ciberneticii din anul 1962

Dicționarul Enciclopedic Român, publicat de Editura Politică, la volumul întâi, literele A-C, apărut în anul 1962 la paginile 621 și 622 are definiția ciberneticii. După ce sunt scrise acolo lucruri decente, autorii articolului politizează într-un mod tendențios rolul ciberneticii, care prin dicționarele tipărite la noi după traduceri rusești era considerată ă știință imperialista.

Dar să preiau din textul dicționarului:

.............................

Alături de celelalte cuceriri ale tehnicii moderne, în capitalism, aplicarea în producție a ciberneticii, duce la adâncirea contradicțiilor societății capitaliste, la intensificarea exploatării oamenilor muncii, la creșterea catastrofală a șomajului. În țările socialiste, introducerea ciberneticii în producție este subordonată intereselor creșterii continue a bunăstării membrilor societății și contribuie la ștergerea decalajelor dintre munca fizică și munca intelectuală, la dezvoltarea multilaterală și la sporirea capacității creatoare a oamenilor, ca urmare a eliberării lor de muncile grele și de rutină, la creșterea ritmului de construire a bazei tehnico-materiale a sicialismului și comunismului; ea este însoțită de reducerea sistematică a zilei de muncă, o dată cu creșterea veniturilor reale ale tuturor cetățenilor.

.............................

La acea dată nu se spunea nicio vorbă despre cibernetica economică. Se vorbește acolo de cibernetică matematică, de cibernetică tehnică și de cibernetică biologică.

În volumul al III-lea al Dicționarului Encicliopedic Român, literele K-P, la pagina 296, la prezentarea lui Manea Mănescu este scris:

..................................

Are lucrări în domeniul statisticii, al analizei nivelului de trai al populației, în domeniul folosirii în țara noastră a tehnicii  calculului economic și statistic, a ciberneticii economice, a sistemului informațional economic.

....................................

În anii de dinaintea apariției acestei lucrări monumentale în trei volume, cibernetica era denumită știință realcționară, numai și numai pentru că fusese descoperită de un american. A fost foarte dificil să se reconsidere conceptul, dar cu eforturi mari s-a depășit stadiul acela pentru că tehnica de calcul era singura soluție de a dezvolta centralismul, specific planificării la nivel macroeconomic și pentru a gestiona procesele de culegere a datelor pentru a face un control eficient și pentru a lua decizii în cunoștință de cauză de la centrul de comandă.

Chiar dacă în deceniul al VI-lea al secolului trecut interpretările erau marcate de lupta de clasă translatată și în știință, la IFA se produceau calculatoarele CIFA bazate pe tuburi catodice, țara noastră fiind atunci al treilea producător în lume de calculatoare.

(11 mai 2016)