Conducător de doctorate

Sunt chestii care nu sunt scrise, dar sunt subînțelese. Dintre acestea, fără a le răstălmăcii, conceptul de conducător de doctorat, are ceva aparte în el, tocmai pentru că  doctoratul este ceva deosebit, care presupune un grad înalt de înțelegere a lumii înconjurătoare. Răstălmăcirile becaliene nu trebuie luate în considerare, din moment ce prin lucrare științifică s-ar înțelege ceva de luat la cunoștință sau ceva asemănător.

Dintr-o multitudine de profesori universitari, numai o parte restrânsă aveau pe vremuri drept de conducere de doctorat. Pe vremuri, într-o catedră de 70 - 80 de cadre didactice dacă erau 4 conducători de doctorat. Erau catedre care nu aveau niciun conducător de doctorat, deși acolo se găseau zeci și zeci de full profesori.

Imediat după Revoluția din Decembrie 1989, am asistat la sala 2104, chestie pe care nu o voi uita niciodată, cum studenții făceau propuneri de conducători de doctorat pentru persoane care nici nu erau cadre didactice, dar erau simpatizati de aceștia. Măgândeam că se întorceau vremurile în care proletarienii fără bacalaireat absolveau facultăți sau susțineau doctorate la Moscova, după care veneau pe Dâmbovița să termine liceul.

Eu cred că pentru a conduce o teză de doctorat, conducătorul de doctorat trebuie să îndeplinească vreo câteva condiții minimale și anume:

• să fi lucrat în domeniul cu pricina câțiva ani și să știe ceva practică;
• să se fi documentat temeinic în acel domeniu:
• să fi publicat câteva articole în oarece reviste pe probleme din domeniu;
• să fi scris eventual o carte pe problema cu pricina;
• să fi mers pe la conferințe care au în titlu cuvinte cheie ale domeniului;
• să aibă o brumă de recunoaștere în acel domeniu;
• să se fi remarcat cumva în lumea științifică cu ceva realizări din domeniu.

Este de-a dreptul straniu cum aria de cuprindere a temelor de doctorat este extinsă și apar elemente de ortogonalitate maximă între orientările incluse în ele și preocupările conducătorului de doctorat. Ceea ce este și mai ciudat este legat de faptul că există și știință la secret, fără a fi separate rezultatele teoretice de cele practice, tocmai pentru a nu fi analizată calitatea produselor finite.

Am analizat o serie de concepte priecum:

• onoare;
• mândrie;
• respect de sine;
• respect pentru cei din jur;
• competență;
• orgoliu.

Rezultă la o analiză foarte atentă că se impun criterii, proceduri, legi care să facă ordine în zona întregului ciclu care se referă la doctorate pentru a nu mai apare stituațiile aberante sau hilare care conduc la flexibilizări dintre cele mai fanteziste, ce conduc la ideile de:

• doctor în ceva;
• doctorat de masă;
• nenumarate doctorate;
• ciclu doctoral instantaneu.

Am luat titluri de teze de doctorat și știu care sunt preocpuările dec cercetători ale conducătorilor de doctorat și concluziile sunt descurajatoare. Interpretările actuale duc la situații care au scăpat de sub control, adică există conducători care stăpânesc mai puțin bine un domeniu decât doctorandul, lucru care se vede că de multe ori doctorandul propune titlul tezei și nu conducătorul 70% și doctorandul 30% ceva legat de domeniul concret al aplicației cu care să verifice rezultatele teoretice. Aștept ca un om cu curaj să facă ordine și să stabilească criterii care să impună latura calitativa în zona doctoratului, căci 3 ani este prea puțin deși cei care au agreat acest număr prim și-au terminat tezele în 5 sau 6 sau 7 ani. Am văzut cărți de vizită cu dr.dr.dr. ceea ce înseamnă că posesorul avea trei doctorate. To be or not to be...

(11 mai 2016)