Cibernetica economică este un instrument

Există o modalitate păguboasă de a plasa fie o specializare dintr-o universitate, fie o disciplină care se predă acolo. În vremurile apuse după ce Revoluția din Decembrie 1989 a învins în România, deci în acele vremuri, în ședințele de partid și nu numai, se ridicau diverși corifei ai comunismului teoretic și încercau să demonstreze că economia politică este regina-reginelor, adică se începe totul de la ea și se termină totul în ea. Numai dacă iau în considerare legea fundamentală a economiei socialiste îmi dau seama de șubrezenia acelei științe căci ce este mai fantezist decât să crezi într-o dezvoltare planică și proporțională a economiei cu muncă după posibilități și redistribuire după nevoi. Imediat după revoluția din 1989, regina-reginelor, înșesată de citate din dictator a sucombat un semestru fiind nevoită să se reinventeze, să treacă de la lozinci și politruci spre știința a ceea ce se cheamă în lumea spălată economics.

Trecerea de la ierarhizări încurajate prin pozițiile politice, spre clasificări din care rezulta că unele domenii formează în superioritatea lor oameni de știință, iar altele, cu mult mai modeste doar au menirea de a-i învăța pe studenți niște instrumente. nenumărați colegi de la cibernetică pe lângă faptul că-și spuneau că informatica este o ramură a ciberneticii, continuau prin a spune că Secție de Informatică Economică le dă absolvenților doar niște instrumente pe care aceștia le folosesc în producție. Am accentuat nu întâmplător acel doar, pentru că zâmbetele ușor hidoase din colțurile buzelor cam mult unsuroase aveau o anume mobilitate când îl pronunțau.

Este adevărat că informatica economică îi învațâ pe studențiilor niște lucruri despre niște instrumente astfel încât absolvenții informaticieni să știe bine:

• să scrie programe în C++ sau C#;
• să proiecteze un sistem informatic;
• să lucreze cu baze de date;
• să facă aplicații multimedia;
• să utilizeze structuri de date;
• să asigure securitatea informatică.

Nimeni nu spune că absolventul Secției de informaqtică Economică în mod automat și obligatoriu după ce a încheiat studiile se va duce într-un  turn de fildeș și va crea un nou limbaj de programare sau va defini o nouă filososfie de organizare și accesare a datelor sau va inventa ceva cu totul ieșit din comun care să dirijeze un computer cu gândul și prin energiile degajate din aura care se învârtește în jurul capului, așa cum bine zicea Mama Omida.

Cibernetica este o știință, știința reglării sistemelor, iar cuvantul feedback nu este nicidecum reacție inversă prin traducere la nivel de dicționar, cuvântul reacție fiind atașat pentru a da sens procesului de reglare. Cibernetica economică, evident este o ramură a ciberneticii. Obiectul ciberneticii economice este studierea sitemelor prin prisma conexiunii inverse. Dacă se consideră un sistem S, o întreprindere, un flux de producție, un prestator de servicii, cu o intrare X și o ieșire Y, cibernetica economică studiază modul în care ieșirea Y  influențează comportamentul sistemului S. Dacă ne reamintim din vechile metehne al comunismului aplicat aiurea în economie, întreprinderile care lucrau pe stoc, adică nu vindeau nimic sau mai nimic, nu erau interesate de ce se întâmplă cu Y. Într-un sistem economic civilizat, în care vulgaritatea egalitarismului a trecut în planul al doilea, dacă un produs nu se vinde, reglarea înseamnă fie reducerea producției acestuia, fie căutarea cauzelor din care produsul nu e cumpărat, calitatea slabă fiind una dintre cauze.

Trebuie spus din capul locului că cibernetică economică nu sunt nici:

• cercetările operaționale pentru că s-ar numi nu așa ci cibernetică economică;
• teoria deciziei pentru că s-ar numi nu așa ci cibernetică economică;
• teoria optimizării pentru că s-ar numi nu așa ci cibernetică economică;
• econometria pentru că s-ar numi nu așa ci cibernetică economică;
• inteligența artificială pentru că s-ar numi nu așa ci cibernetică economică;
• cloud computing pentru că s-ar numi nu așa ci cibernetică economică;
• algoritmii genetici pentru că s-ar numi nu așa ci cibernetică economică;
• big data pentru că s-ar numi nu așa ci cibernetică economică;
• data analysis pentru că s-ar numi nu așa ci cibernetică economică;
•  knowledge analysis pentru că s-ar numi nu așa ci cibernetică economică;
• data mining pentru că s-ar numi nu așa ci cibernetică economică;
• modelarea economică pentru că s-ar numi nu așa ci cibernetică economică.

Nimeni nu dorește să golească de conținut un domeniu, dar de la a considera că unii runizează absolvenți care știu să folosească instrumente, iar alții fac știință pură, alegația este inacceptabilă. Cibernetica economică este un domeniu important în care optimizarea este un instrument, în care teoria deciziei este un instrument, în care econometria este un instrument și în care și teoria modelării este tot un instrument. Dacă peste tot este vorba de utilizare de instrumente, ceea ce rezultă este tot un instrument, simplu ca buna ziua.

În Vremurile bune, Catedra de Cibernetică Economică era un colectiv puternic format din:

Dumitru Marin

Crisan Albu

Ana Michaela Andrei

Adrian Badescu

Ion Dobre

Angela Galupa

Carmen Hartulari

Virginia Maracine

Nora Mihail

Dorin Mitrut

Vasile Nica

Gheorghe Oprescu

Mihai Paun

Mihai Roman

Gheorghe Ruxanda

Emil Scarlat

Liliana Spircu

Stelian Stancu

Sorina Gramatovici

Daniela Marinescu

Anamaria Aldea

Constantin Belu

Irina Georgescu

Ramona Paun

Mioara Bancescu

Ioana Manafi Ramniceanu

Eugen Tudor

Madalina Andreica

Monica Matei

Gheorghe Boldur-Latescu

Eugen Tiganescu.

Ce vremuri! Ce viață! Timpul a trecut și dintr-o lecție dură unii învață ceva, iar alții își duc cruca la nesfârșit traversând un deșert rezultat din defrișarea unui codru falnic și umbros, prea umbros pentru a mai permite să încolțească ceva, căci umbra deasă nu priește plantelor mai ales dacă sunt mlădițe tinere și plăpânde.

(07 mai 2016)