Am avut ocazia de-a lungul prea îndelungatei mele cariere să văd tot felul de comportamente, dintre care enumăr:
- specimene care prezentau un așa-zis interes general dar în două clipe veneau cu o problemă concretă care se referea strict la norma lor cea didactică;
- discutarea faptului că cibernetica economică este un domeniu dec cercetare foarte important, în care realizările practice sunt deosebite, generează efecte spectaculoase, fără a veni cu detalii și cu lucruri concrete ca dovadă a faptului că așa stau lucrurile;
- implicarea în lupte imaginare, chemând asemeni tinerilor de la Revoluția Franceză din iulie 1789 la dărâmarea Bastiliei, aici la ruperea unei felii dintr-o bucată numită informatică economică, prin declarații fără acoperire; există dovada materială;
- efcetuarea de trocuri subterane, deemascate la nervi de un veteran, pentru a obține un statut aparte într-o structură care se năștea cu forcepsul printr-o absobție cu înghițturi mici;
- încăpățânarea de a nu recunoște criterii de eficiență impuse de viață, dintre acre cererea pieței de informatică era unul esențial;
- forțarea cu o așa-zisă cerere socială dată prin documente semnate de prieteni în funcții ai solicitatorilor, fără bază reală;
- neacceptarea adevărului că omul sfințește locul și nu orgoliile imprimă direcția ascendentă spre dezvoltare, a făcut ca arbitrariul să funționeze permanent la distribuirea de sracini, acompaniată de suferințe și nemulțumiri;
- forțarea de a face prezentări ale ciberneticii în foruri științifice fără o pregătire prealabilă a generat luări de poziție mai ales legate de faptul că cibernetica economică are în ea multă matematică și omul de știință MM nu suporta undeva in 2005 sau 2006 chestiile aproximative, spulberându-i pe novici;
- generarea de discontinuități pentru a o rupe cu trecutul numai pentru faptul că acesta era legat de niște rezultate speciale obținute de echipa din Centrul de Calcul a făcut ca punctul de plecare să fie cu mult după 1989 cu pierderile de rigoare;
- poziția ingrată față de ctitorul ciberneticii economice în țara noastră a accentuat ruptura dintre trecut și prezent, dar mai mult a evidențiat faptul că mulți au dorit să se considere mari coagulând în jurul lor numai mititei, în loc să apeleze la transferul de notorietate, conform căruia stând ăn compania unora cu notorietate foarte mare, prin efect sinergetic, toți din grup au notorietate dacă nu foarte mare, ceva mai mare decât înainte de a intra în grupul select tot au.
În opinia mea, timpul lozicilor a trecut și la ceas aniversar în 2017 toti lucrătorii din domeniul ciberneticii economice să se gândeacă la lozinca lui Marx care zicea ca proletarii din toate țările să se unească, iar eu, așa cum mă aflu, nici măcar epigon al lui Marx zic:
Ciberneticieni din toate coclaurile, uniți-va!
Numai uniți veți:
- scrie tratatul de cibernetică economică așteptat de toată lumea;
- face poziționarea ortogonală a ciberneticii economice față de clelalte specializări din ASE;
- defini o profesie a absolventului de cibernetică 100% compatibilă cu piața muncii;
- realiza independența financiară a masterelor voastre;
- ieși în lume singuri, neținuți de mânuță;
- fi puternici, măreți și etanși, vorba lui MM pe cibernetica economică.
Pentru o astfel de abordare, încă nu este târziu, dar un an este timp limitat și de aceea trebuie trecut la treabă. În vara lui 2017, singuri fiind, nu așa cum vă doreați să lipiți forțat aniversarea voastra de cea a informaticii, veți veni să faceți un bilanț, în care în niciun caz:
- nu aveți cum să nu vorbiți de Manea Mănescu;
- nu trebuie să săriți peste perioada 2003-2011 și știți la cine mă refer;
- nu aveți cum să vă scuzați că absolventul de cibernetică ne se află explicit în COR.
Deci, este important să se treacă la dezvoltarea de activități care să genereze argumente care să dea dreptul tuturor de a ieși îîn față, căci perioada lozincilor e depășită demult.
