Este cunoscuta povestea daramarii Bastiliei. Academia de Studii Economice are o intrare pe strada Caderea Bastiliei. Cladirea Ciberneticii si cladirea Centrului de Calcul au fost construite prin demolarea unor case din buricul targului. Una dintre ele a fost Casa poetului Macedonski. Cinstit sa fiu, n-am avut niciodata simpatie fata de acest Alexandru Macedonski, nu din cauza operei, cu rondelurile lui cu tot, ci l-am detestat si urat din cauza catrenului:
Un X… pretins poet-acum
S-a dus pe cel mai jalnic drum…
L-aş plânge dacă-n balamuc
Destinul lui n-ar fi mai bun,
Căci până ieri a fost năuc
Şi nu e azi decât nebun.
Ani de zile, zi de zi am trecut pe langa coltul cladirii Ciberneticii undetroneaza o placa prin care este aminti ca acolo candva s-a aflat casa poetului. De fiecare data cand ma enervat, vedeam acel tron pe care se aseza pentru a fi impozant si a analiza de sus productiile altora. Nesansa le-a dat unora dintre epigoni ai ciberneticii iluzia sa se creada si ei pe un astfel de tron, fara a lua in coonsideratie ca poet fara opera nu exista, asa cum cibernetician fara modele aplicate in economie, care sa si miste ceva acolo, nu exista.
