Stefan MUSTATEA si Anca ANDREI au scris o carte foarte interesanta si utila tuturor celor care doreau sa implementeze sisteme moderne de gestiune a productiei in intreprinderi.
cartea are la baza o documentatie IBM legata de subielctul planificarii de necesar. Il stiam pe primul autor Stefan MUSTATEA ca mi-a fost profesor si stiam ca acesta avea o abordare de matematician foarte riguroasa. Cine are curiozitatea, va constata ca ceea ce este scris aici se regaseste in toate ERP-urile de azi, numai ca implementarea si atunci ca si azi este extrem de dificila atunci cand apar numeroase actualizari in raport cu ceea ce este planificat. Numai in intreprinderile unde fluxurile sunt stabile o astfel de aplicatie este viabila.
Autorii au foarte clar obiectivul pe care il urmaresc si arata care sunt restrictiile ce trebuie respectate ca o astfel de aplicatie sa mearga si anume:
- sa fie rulata pe calculatoare IBM;
- sa aiba ofteare pus la dispozitie de IBM;
- customizarea sa fie completa;
- bazele de date sa fie si ele completate cu descrierile porduselor.
Desi capitolul III este mai la sfarsitul lucrarii, articolele si structura lor sunt esentiale pentrun intreaga abordare.
O astfel de carte trebuie rasfoita cu emotie pentru ca este rezultatul unei imense munci de documentare, de interpretare a documentatiei, de experimentare pe calculator si de explicare a ceea ce s-a obtinut.
Bibliografia de fata nu este deloc formala, asa cum de complezenta se mai face azi pentru a nu supara pe unii sau pe altii. Sunt numai si numai lucrari strict necesare pentru intelegerea filosofiei IBM care era inclusa intr-ujn concept mai general BOMP.
Se vede dorinta autorilor de a pune la dispozitia specialistilor dar si a studentilor un material care pe masura ce este citit sa fie si aplicat efectiv, lucru pe care l-am apreciat la tot ce se scria in acele vremuri. La pagina 71 sunt date niste elemente care nici in ziua de azi nu se calculeaza, desi are loc achizitie de adte. Probabil in viitor cand informatizarea va fi mult mai adaptata la comportamentul mai de lasa-mo sa te las al lucratorilor, aceste elemente vor fi calculate si se va tine seama de ele, fara a-i face robotei pe oameni. la paginile 54 -64 sunt modele pe care eu le consider izvorand din practica de zi cu zi, numai ca ele trebuie acceptate si coeficientii introdusi sa nu genereze situatii de un absurd kafkian, asa cum se procedeaza cand se aplica modele de programare liniara cu algoritmi pe real, unor situatii din economie cand productia este numere intregi.
Efortul lui Mustatea si a lui Anca Andrei trebuie apreciat mai ales ca la nivelul anului 1973 cu totul altfel se puneau problemele la interactiunea om-calculator, intre ei fiind perena cartela perforata, caci o consola era un vis prea indepartat.
Resyect Stefan MUSTATEA!
Respect Anca ANDREI!
(29 iunie 2016)
