Prima promoție de cibernetică economică

Nou înființata Facultate de Calcul Economic și Cibernetică Economică în anul 1967 avea, după cinci ani, adică în vara anului 1972 prima sa promoție de absolveți ai Secției de Cibernetică Economică, din care făceau parte viitorii profesori universitari Albu Crișan, Păun Gheorghe, Scarlat Emil și Andrei Anca.

Admiterea pentru a  selecta studenții Secției de Cibernetică Economică a constat în două probe de matematică și o probă de fizică, aspect absolut revoluționar în Academia de Studii Economice, unde admiterea consta într-o probă subțire de matematică, o probă de economie politică înțesată cu dogme și citate și o probă de geografie, unde memorarea de localități este fundamentală.

Pe durata celor cinci ani de facultate au venit să predea studenților de la Secția de Cibernetică Economică profesori deosebit de valoroși din catedrele din Academia de Studii Economice, dar și mulți profesori din afară, precum C. V. Negoiță, Mihai Botez, Moisa Altăr, Edmond Nicolau.

Planurile de învățământ au fost gâdit astfel încât studenții să învețe:

• tehnici și metode de optimizare;
• metode de construire a modelelor economico-cibernetice;
• tehnici de simulare orientate pe procese economice;
• construirea modelelor de prognoză economică;
• cum să verifice calitaea modellor construite;
• teoria deciziei și teoria jocurilor;
• metode de programare dinamică.

Pentru a avea o bază solidă de cunoștințe, studenții trebuiau să ănvețe algebră modernă, analiză matematică, teoria probabilităților, metode numerice, cercetări operaționale și multe alte tehnici și metode utilizater în analiza sistemelor economice ca sisteme cibernetice complexe. Pe durata celor 5 ani de studii, cu 6 zile din săptămână și cu cel puțin 6 ore de cursuri și seminarii pe zi, volumul de cunoștințe teoretice și practice se menținea la un nivel deosebit de ridicat. Trebuie menționat că multe dintre cursuri și seminarii erau conduse de cercetători renumiți din Centrul de Calcul al ASE.

Începpând cu anul al II-lea se desfășura înainte de a se intra în vacanta de vară, un stagiu de practică fie pe platforme industriale, fie în centre de cercetare macroeconomică, unde studenții luau contact efectiv cu producția, fiind obligați să elaboreze un proiect complex, care în ultimii ani de studii se regăsea în partea aplicativă din lucrarea de stat sau de licență cum se numește acum.

(11mai 2016)